Obligatoriu de știut la copilul cu wheezing recurent/ astm bronșic:
1. Recunoașterea factorilor declanșatori: în primul rând mucegaiul (igrasia) și praful de casă. Apoi ceilalți: fum de țigară, gândaci de bucătărie, puf, lână, blană naturală,substanțe puternic mirositoare, etc…
2. Recunoașterea crizei: tusea și șuieratul caracteristic, efortul respirator de scoatere a aerului din plămâni care duce la geamăt și poziție de favorizare a expirului, fața tipică de copil obosit, cu cearcăne și paloare, ușor transpirat , care varsă de la tuse și refuză alimentația….
3. Prevenirea agravării crizei presupune un protocol medical de acțiune acasă, stabilit prealabil cu pediatrul care supraveghează copilul, și anume: recunoașterea wheezingului specific ( criza), administrarea rapidă și precoce a tratamentului specific acasă, încă de la primele semne, prezentarea cât mai rapidă la specialist, recunoașterea semnelor de agravare( tuse sufocantă, insuficiența respiratorie, efortul respirator cu cianoză, vărsăturile, geamătul, alterarea stării generale, poziția caracteristică care ușurează expirul). SCOPUL: evitarea, pe cât posibil, a internării în spital.
Mesajul meu:
Eroarea cea mai mare este să lași un copil cu astm bronșic sau rinită alergică netratat corespunzător sau nemonitorizat în timp!
Ce înseamnă asta?! Înseamnă, din punctul meu de vedere – ca pediatru ce mă ocup cu asta de peste 15 ani – să mă întâlnesc cu părinții măcar o dată pe lună, chiar dacă copilul nu are manifestări și să supraveghez medical tot ce poate fi interpretat ca semnal de alarmă. Înseamnă să modulez tratamentul lunar, funcție de răspunsul la terapie și de controlul asupra bolii, în general.
Va urma