Cine este el?! Cum este el?!
Copilul de școală generală, puțin timid, mai interiorizat, foarte inteligent și empatic, care, binevoitor, ascultă și aplică aproape tot ce-i spui… Are între 6 și 11/12 ani, e liniștit și echilibrat. E complet deschis emoțional către voi. Poate fi băiețel sau fetiță. E vesel, jucăuș, vorbește ca adulții, vrea să fie ca voi, să vă intre în voie. E perioada când vine cu plăcere acasă și merge fericit, în vacanță, cu părinții.
E ascultător…mă rog, relativ!!! E normal pentru tine, ca părinte, să-ți facă plăcere că te ascultă fără prea multe proteste și fără prea multe comentarii…mă rog, relativ!!! E normal, ca părinte, să-ți facă plăcere să ascuți și să șlefuiești acest minunat și complex instrument: mintea copilului tău. Mintea lui are nevoie să se umple și are nevoie să se golească. Varietatea și schimbarea îi cresc inteligența și înțelegerea.
O lume întreagă se înghesuie să-l evalueze, admonesteze, disciplineze, aprecieze sau critice. Și culmea, el e chiar receptiv.Dar foarte puțini vor fi cei care o vor face cu dragoste. Că așa e viața și lumea. Foarte puțini îl vor accepta, așa cum este el cu adevărat. Nu vi se întâmplă și vouă același lucru?!
Așa că nu vă transformați în profesori pentru copilul vostru. Are destui la școală!
Ce să-l învățați?
Întâi ,iubirea voastră și strădania lui!
De la 7-8 ani copilul poate fi învățat că iubirea părintească e necondiționată, dar încrederea și respectul se câștigă prin purtare. Are nevoie de toate trei pentru a se dezvolta armonios. Iubirea deschide poarta, iar strădania copilului trezește respectul și încrederea părinților și profesorilor săi. Fără să dai iubire părintească, nu primești strădanie! Părerea mea este că, la această vârstă, mesajul trebuie să fie că, prin strădanie, orice poate fi iertat și îndreptat. Asta contribuie la formarea caracterului.
Apoi, formați deprinderi sănătoase!
Dorința copilului de a fi pe plac, de a imita adulți, vă ajută pe voi, părinții, să implementați în perioada școlară bune obiceiuri și conduite de trai, de relaționare, bune maniere, alimentație sănătoasă, reguli de îngrijire corporală.
E vremea regulilor, principiilor, managementului vieții, ordinii și disciplinei.Deci, faceți reguli! Folosiți cuvinte ”serioase”, de adulți; cuvinte ca” seriozitate, organizare, onoare, respect, sănătate, societate” Creați modele de comportament și reacție. Observați copilul și mecanismele minții și inimii lui; o să vă regăsiți acolo.
Faceți asta fără prejudecăți. Ca un om de știință. Apoi încercați să înțelegeți și să acceptați. Din acceptare și iubire, vin soluțiile de educație. Profitați acum, cât e deschis.
Fără recompense materiale! Recompensa este însăși viața ordonată și sănătoasă pe care o duce. Recompensa este chiar intrinsecă, este armonizarea cu ceilalți din ambientul lui social și familial. Recompensa e mulțumirea lui și a părinților. Fiți recunoscători și exprimați-vă admirația pentru realizările copilului vostru.
Acum e momentul! Nu-l ratați!
Dacă l-ați scăpat e mai greu. Fiți prezenți și acționați. Asta-i arta de a fi un părinte bun pentru copilul mare! Să știi să folosești momentul oportun. Să nu-l irosești. Pentru că, copilul vostru de școală generală, chiar vrea să învețe de la voi! Vrea să fie matur, vrea să se armonizeze. Și pentru că vrea, va fi automat mai ușor.
Dați-i și cereți-i cu măsură!
Hrăniți și intelectul emoțional, deși pare că nu trebuie. Alternați hrana pentru emisfera stângă, cu care învață în lumea noastră reală, cu hrana pentru emisfera dreaptă, cu care accesează imaginația, creația, ingeniozitatea și originalitatea, calitățile artistice și spirituale. Alternați odihna cu activitatea; intelectul cu sportul; matematica cu preocupările artistice.
………………………………………………………………………...
Și apoi… jucați-vă cu el!
După disciplină și reguli vine distracția!
Dați-i voie, măcar o dată în cursul zilei, să-și iasă din ritm și din program: să țipe, să se agite, să fugă, să cânte, să danseze, să se prostească, să fie obraznic, să fie mânios, să se descarce pe voi, să fie liber de constrângeri… măcar 30 minute, în fiecare zi. Și ca să fie totul perfect și bucuria maximă, însoțiți-l în acest proces de descătușare și eliberare de energii. O să vă iubească pentru asta! Și o să vă simțiți și voi, minunat!
Poate deveni un ritual; și dacă perseverați, acest joc cu implicații serioase, va dizolva multe tensiuni și frustrări acumulate de voi și de copilul vostru, în viața de zi cu zi.
…………………………………………………….
Cum se face educația?
Adevărul este că, în diferite culturi, pe mapamond, abordarea educațională a copilului diferă mult. De exemplu: grecii, negociază. Nemții impun. Românii forțează. Americanii cedează la presiuni. Nordicii și englezii sunt complet libertini. Arabii supun. Francezii și finlandezii tot experimentează. Chinezii înregimentează.
Nimeni nu poate să vă furnizeze rețeta ideală pentru creșterea și educația copilului vostru .Tocmai pentru că este unic. E ca la diete: nu funcționează decât personalizat…
Părerea mea este să-l studiați și să vedeți la ce metodă sau asocieri de metode este mai receptiv: prin cooperare și înțelegere/prin negocieri/ după explicare și acceptare / prin modele de urmat.
Nu înseamnă că știi tot timpul, dinainte, ce trebuie să faci. Adevărul e că nu știi!
