Vă amintiți? Vă va fi mai ușor dacă vă amintiți!

Nu-l sâcâiți cu reguli mici. Eliminați cicăleala legată de aspectul fizic, haine, bune maniere; fiți îngăduitori la bravadă și derapaje verbale. Aveți încredere în el. Nu devin conduite; doar experimentează.

Pedepsele? Unii adolescenți nu au ”frâne”. Copilul poate să vrea ceva ce e nociv pentru el și atunci intervenim. Se poate ajunge și la pedeapsă. Și atunci pare că iubirea și protecția se exercită împotriva lui, deși este pentru binele lui. Actul restricționării/pedepsei naște conflict. Automat și garantat. Sigur, nu pedeapsa corporală este soluția; nu pedeapsa excesiv de severă este soluția; nu interdicția prea lungă în timp este soluția. ”A-i arăta obrazul” unui adolescent care te iubește și te respectă, reprezintă deja o pedeapsă. Chiar dacă nu o arată. Fiți rezonabili cu pedepsele. Explicați-vă deciziile. Fiți eficienți. Lăsați adolescentului o urmă de  ” cinstea obrazului”  indiferent cât de tare a greșit; ca să aibă un început, de la care să-și revină.

De vorbă cu adolescentul? Rar, foarte rar! Adolescentul nu vorbește mult. Dă semnale. Nu uitați că există întotdeauna diferențe între ceea ce exprimă, ceea ce gândește și ceea ce simte cu adevărat. Fiți atenți! Trebuie să vă dea ”like” și ”share”. Altfel, pentru el e doar bruiaj; nici nu vă ascultă. Fără ”share” nu e nimeni acolo să vă asculte . Rezultatul: ” Iar mă cicălești?”.

Atrageți-i atenția prin SMS, e-mail, rețele de socializare. Exprimați-vă dragostea, pentru abordare directă.  Evident ” de la egal la egal”. Ușa camerei sale chiar este un criteriu fizic de disponibilitate pentru comunicare. De obicei stă închisă. Trebuie să prindeți ” ușa ” deschisă. Numai atunci e momentul potrivit să stați de vorbă cu el.

Nu-i violați intimitatea nici cu vorba, nici cu fapta. Cu cât îi veți respecta mai mult intimitatea, cu atât vă va impune mai puține interdicții la pătrunderea în spațiul lui privat. Dacă nu e atacat, nu are de ce să se apere.

Sfat ca de la părinte la părinte:

Ușa e foarte importantă! Pândiți ”ușa”! Așteptați în fața ei să fiți invitați înăuntru. Pătrundeți prin infiltrare când e ușa întredeschisă. Nu spargeți ușa și nu intrați prin efracție.

N.B. Credeți că eu am reușit ca părinte să aplic așa frumos și organizat tot ce scriu aici? Aiurea! Nici vorbă! Dar vă dau cuvântul meu de onoare că m-am străduit din toată inima. Am fost prezentă. Am fost atentă. Am gândit. Am citit. M-am sfătuit. Și apoi, împreună cu soțul meu am făcut și noi ce-am putut.  Mult?!… Puțin?!….