Bulimia

 Cum o observați?

Adolescentul ”devorează” mâncare fără să depună nimic pe el!

Dacă în anorexie ”fuge” de mâncare, în bulimie consumă mari cantități de hrană,  fără a crește în greutate. Ciudat, nu?! Dacă sunteți atenți, sesizați ciudățenia situației și vă întrebați cum e posibil să mănânce atât de mult fără să se îngrașă deloc, ci din contră, să slăbească ”văzând cu ochii”… De ce? Pentru că elimină rapid tot ce a mâncat; ”în taină”, imediat după masă, prin vărsături provocate voluntar sau diaree prin ingerarea de laxative. Asta-i bulimia!

Ce mai observați:

• mersul la baie după fiecare masă, nejustificat;

• dovezi că vomită sau că folosește laxativ;

• dureri de gât și răgușeală cauzate de iritația permanentă a faringelui datorită vărsăturilor;

• conștientizarea de către adolescent a comportamentului său anormal și de aici tendința spre minciună și secretomanie.

• indispoziție și tendințe depresive, cu sezația de pierdere a autocontrolului.

De fapt, apariția bulimiei este considerată a fi un semn de agravare a anorexiei. În formele severe de boală ele se asociază în cadrul sindromului anorexie nervoasă-bulimie.

Ce trebuie să faceți voi, părinții?!

• Cel mai important este să observați atitudinea adolescentului vizavi de viață, de sine însuși, de familie și anturajul de prieteni…dacă e mulțumit sau nu, dacă e acceptat sau nu, dacă circumstanțele sunt favorabile sau nu, dacă experiențele sale de viață sunt dureroase sau nu. În fine, cum stă cu stima de sine, cu recunoașterea valorii și talentelor sale, care-i relația sa cu voi și cu lumea. Noi toți știm că adolescenții ”suferă” de revoltă! Aici se pune doar problema procentului sănătos de revoltă și suferință, procentului sănătos de melancolie și nemulțumire de sine. Orice părinte care-și iubește și își cunoaște copilul poate aprecia acest procent!
• Suferința și revolta sunt sursa tuturor comportamentelor aberante, alimentare sau nu, din perioada aceasta.
• Nu lăsați sănătatea copilului vostru la voia întâmplării! Învațați-l să se îngrijească. Să-și cunoască și să-și respecte corpul în transformare; să asigure buna lui funcționare.
• Supravegheați atent dezvoltarea, greutatea și aspectul fizic al copilului. De-a lungul întregii perioade a adolescenței, ceea ce trebuie să urmăriți nu este atât pofta de mâncare, cât tulburările de comportament alimentar.
• Trebuie să fiți atenți la semnele care arată debutul discret al unei tulburări de alimentație. Observați devierile de la normal: obiceiuri alimentare noi, greșite; obsesia pentru aspectul fizic și calorii; faptul că vorbește permanent și obsesiv despre cure de slăbire, calorii, siluetă, perfecțiune fizică; dovezi că varsă sau ia laxative (merge la baie nejustificat după fiecare masă copioasă), etc.

Atenție! Nu confundați preocupările firești ale unui adolescent legate de aspectul lui fizic cu boala! Atâta vreme cât sunt doar preocupări, ele sunt benefice pentru conștientizarea imaginii de sine. Doar obsesia legată de ele devine îngrijorătoare.

Tratamentul:

Să nu vă imaginați că aceaste grave afecțiuni se rezolvă singure sau numai cu suport părintesc! Nu vă așteptați  ca adolescentul vostru să recunoască problema sau să vă spună adevărul despre noile lui obiceiuri alimentare. Asta ar fi cea mai mare greșeală!  Imediat cum sesizați semnele discrete enumerate mai sus, cereți rapid sfat medical specializat!

Aceste afecțiuni se tratează în echipă complexă formată din: părinți și familia apropiată; pediatrul, care evaluează impactul asupra organismului; psihologul, care evaluează starea emoțională, tipul de personalitate și comportamentul; pedagogul, care depistează impactul școlar și socializarea.

Tratamentul formelor ușoare include  terapii ambulatorii combinate: simptomatice, suportive și de refacere a organismului afectat; include ”tratamentul personalității” (psihoterapie) – cel mai important pentru prevenirea recidivelor. Este o supraveghere  , de ”drum lung”. Tratamentul formelor mai severe necesită internare, pentru supraveghere medicală continuă, tratamentul complicațiilor și stabilizare pe termen lung.

Mesajul meu:

Salutăm cu bucurie și respect interesul tot mai crescând al părinților pentru o alimentație corectă a copilului lor mic sau sugar!

Problema e că, majoritatea părinților neglijează aproape complet aspectul sănătății copilului lor mare sau adolescent. Ei se preocupă de școală, anturaj, sport, cultivarea talentelor și prea puțin de starea de sănătate. Studiile au arătat că asta e perioada când părinții renunță complet la vizitele la pediatru și decid să își trateze singuri, ”după ureche”, copilul bolnav, administrând adesea medicamente subdozate sau multivitamine și multiminerale care îngrașă, fără să acopere lipsurile specifice.  Consultul de evaluare a stării de sănătate a copilului mare și adolescentului (9-17 ani) nu depășește 2% din totalul consultațiilor pediatrice. Nu e normal!

Știați că… Analizele simple, de rutină, pe care voi le solicitați frecvent, nu evidențiază bine deficiențele caracteristice vârstei (rahitismul celui de-al 2 lea puseu de creștere, anemia carențială a adolescentului, imunodeficiențele induse de aceste carențe, tulburările endocrine, acneea severă, oboseala cronică și distoniile neurovegetative de context).

Vă aștept cu drag, împreună cu adolescentul vostru (11-17 ani) la o consultație completă și complexă de evaluare a stării de sănătate. Măcar de 2 ori/an!!!!

Vă invit la lectura celorlalte articole pe aceeași temă: ”Cum evaluăm apetitul?” , ” Caracteristicile apetitului la diferite vârste (sugar și copilul mic, copilul de grădiniță și școlarul)”, ”Greșeli de abordare a copilului inapetent”.

Referințe bibliografice: ”Tratat de medicină a adolescentului” sub redacția Prof. Dr. Nicolae Miu.