AJUTAȚI-VĂ COPILUL MIC SĂ ALEAGĂ CORECT!

NU-L LĂSAȚI SINGUR!

Actul alimentației la sugar este unul dintre cele mai importante achiziții ale copilului vostru. El se continuă cu succes sau nu, întreaga viață. Experimentăm continuu prin hrană. Componenta psihologică, culturală și de socializare este extrem de puternică.

Autodiversificarea alimentației care presupune de fapt liberul arbitru al unui copil de 6-24 luni pleacă, de fapt, de la premisa că sugarul vostru este un ”animal” inteligent care știe ce-i trebuie organismului ca să supraviețuiască…. Animalul alege după nevoi trupești. Mănâncă cât îi trebuie, oricum, orice, oriunde. Are plăcerea animalică de a mânca, dar fără componentă psihologică. Și totuși, chiar și puiul de animal este educat de mama lui ce, cum și de unde anume e bine să mănânce.

La om, alegerile instinctuale sunt transformate miraculos, în alegeri ale minții. Alimentația a devenit și ea, încă de timpuriu, civilizație și cultură, însoțită de ritualuri, supusă necesităților și preferințelor individuale, urmând reguli formale la fiecare etapă de vârstă, pentru menținerea sănătății.Copilul n-are doar instinct. Este, încă de la naștere, o bijuterie umană cu psihicul complet dezvoltat ca potențial. Efortul de ieșire la suprafață a achizițiilor sale neuromotorii, intelectuale și emoționale este doar drumul ulterior spre maturizare.

Sugarul sau copilul vostru  mititel va învăța foarte repede să dezvolte preferințe subiective, născute din plăcere și nu după nevoile reale de creștere și dezvoltare ale organismului său, la o anumită vârstă.  Ele țin de atracția spre culoare, calități senzoriale, textură, gust, dispoziție de a experimenta și doar în ultimul rând de foamea instinctuală și nevoia pură. Și atunci vă întreb, cum să te bazezi exclusiv pe alegerile subiective ale unui copil mic, acum, în perioada cu cel mai mare ritm de creștere din viață?

Autodiversificarea pleacă de la ideea că bebelușii știu și au discernământ. Ei nu știu și nu au discernământ! Nu poți respecta deciziile cuiva, decât dacă le ia în cunoștință de cauză. Este responsabil sugarul vostru? Nu. Atunci rezultă că voi sunteți responsabili pentru ceea ce mănâncă, nu el.

Există alimente esențiale care, poate, nu au întotdeauna textura și gustul preferat de copil, dar care nu ar trebui să lipsească din hrana lui, pentru că conțin nutrimente obligatoriu necesare creșterii și dezvoltării sale, până la maturitate. Ele nu vor fi solicitate natural de copil.

Există alimente funcționale nelipsite în anumite contexte, fiindcă au capacitatea de a acționa pe diferite aparate și sisteme din organism și contribuie la  întărirea sănătății copilului, în diferite sezoane sau etape de creștere. Acestea nu sunt nevoi bazale, ci sunt stimulente pentru fortificarea organismului.

Ordinea alimentelor din meniul copilului mic și asocierile de alimente le stabilim noi, funcție de nevoile vârstei și de sfatul medicului pediatru, de sensibilitățile înnăscute și bineînțeles, precum am tot pledat – de preferințele lui. Nutrimentele se absorb și se prelucrează în anume tandemuri; necesită mobilizarea pachetelor enzimatice specifice. Un anumit pachet de enzime pentru o anumită categorie de nutrimente. Sistemul de digestie și absorbție imatur al sugarului trebuie protejat și stimulat specific, după capacități, nu după liberul său arbitru.

Aceasta este părerea mea! Acestea au fost argumentele mele. Mult? Puțin?!

Prima ”confruntare” adevărată și importantă ” părinte-copil ” se desfășoară în zona alimentației. În această chestiune eu sunt de principiul cooperării de bună voie cu ceea ce este oricum inevitabil – preferințele și alegerile copilului tău. Abilitatea părintelui de a propune și a tenta copilul fără a-l obliga – cere osteneală și efort și justifică meseria de părinte.

Fiți creativi! Arta părintească constă în a găsi soluția de a furniza copiiilor nutrimentele esențiale, într-o formă acceptată de către aceștia.

Sfatul pediatrului specialist este esențial în probleme de imunitate, alergie, nutriție, carențe de creștere, tulburări funcționale digestive, mici nereguli și atipii la copilul aparent sănătos, dar absolut obligatoriu în caz de boală, la copilul de orice vârstă.