Cum se pune diagnosticul?

Studiați permanent la copilul vostru modul de comportament alimentar (apetit, preferințe, cantitate de alimente ingerate) și comportamentul digestiv (tranzitul intestinal, grețuri, vărsături, dureri abdominale care persistă în timp, paloare, stări de rău general nejustificat,etc). Prima măsură: apelați pediatrul!

Există teste rapide și neinvazive nedureroase și netraumatizante pentru copil, din scaun, cu o specificitate suficient de mare (95%). Endoscopia digestivă și biopsia sunt considerate tehnici invazive și nu se fac de rutină la copil. Odată depistată infecția la copil, controlul contacților, membrilor familiei, mai ales al celor cu afecțiuni digestive cronice din ambientul intim al copilului – este obligatoriu. Se face depistarea din scaun, sânge sau endoscopică a microbului.

Prevenția:

Nu e o boală cu pericol mare de contagiozitate! Dar, având în vedere frecvența totuși mare a infecției cu H. Pylori, în lume se lucrează în prezent la un vaccin cu administrare orală. Până la lansarea lui pe piață, rămâne să prevenim infectia! Și, da, avem mijloace la îndemână! Cele mai importante aspecte în prevenire sunt dieta și igiena.

Dieta joacă un rol hotărâtor atât în prevenție cât și în timpul tratamentului, pentru că determină direct capacitatea de rezistență la infecție.

Studii științifice ample, efectuate în toată lumea pentru această infecție, demonstrează că cel mai bun mecanism de apărare este o floră microbiană intestinală (microbiotă) puternică și echilibrată care nu permite înmulțirea microbilor cauzatori de boală gastroduodenală.

Tratamentul:

Decizia de a trata… sau nu, cu antibiotice, infecția care nu prezintă nici un fel de simptome de boală – aparține specialistului pediatru. Tratamentul este de mai lungă durată, și presupune o combinație de medicamente. El trebuie adaptat fiecărui copil în parte, după testarea sensibilității la antibiotice. Asocierea de pro- și prebiotice, alese cu grijă, nu la întâmplare, determină  de asemenea, stimularea răspunsului pozitiv. Rata de succes este de până la 90%.

Verificarea eficienței tratamentului se face la cel puțin 1-2 luni de la terminarea lui. Insuccesul tratamentului (adică persistența bacteriei sau recidivele) se poate datora în primul rând rezistenței germenului la antibioticele prescrise, nerespectării schemei de tratament.

EVOLUȚIA:

Vestea bună este că riscul de complicații la copilul sănătos care a contactat infecția este foarte mic. Transformarea în cancer de stomac există practic numai la adult. Gastrita, care rămâne încă un timp după eradicarea microbului,  se vindecă integral dacă este corect tratată și monitorizată .

Pentru completarea informației vă invit să citiți și celelalte articole legate de subiect: ”Despre  hrana copilului tău”, ”Au, mami, iar mă doare burta!”, ” Cum recunoști disbioza copilului tău?”, ”Greșelile alimentare la sugar”, ”Adolescentul și tulburările de alimentație”, ”Caracteristicile apetitului la diferite vârste”, etc. ….și orice alt articol care vă interesează și vă folosește în menținerea sănătății ”odorului” vostru mare sau mic!

Și, nu uitați!

Sfatul specialistului pediatru este esențial în probleme de imunitate, alergie, nutriție, carențe de creștere, tulburări funcționale digestive, mici nereguli și atipii la copilul aparent sănătos și absolut obligatoriu în caz de boală, la copilul de orice vârstă.