CUM EVALUĂM APETITUL COPILULUI

Pofta de mâncare... e o eternă îngrijorare! Dar, nu uita: Pediatrul este singurul nutriționist al copilului tău.

CUM EVALUĂM APETITUL COPILULUI

CUM EVALUĂM APETITUL COPILULUI

poza-05-oct-2017

Zice mama:”N-are poftă de mâncare!”

N-are! Și ce dacă?! Nu trebuie să aibă! Trebuie doar să mănânce. Cât vrea el, nu cât vrem noi. Mulți dintre voi, părinții, cred că, dacă copilul lor are poftă de mâncare, e neapărat un semn că e sănătos. Și dacă n-are… înseamnă că nu e sănătos?! Sîc!!! Natura vă contrazice. Cunosc mulți copii mofturoși la mâncare, cu capricii și aversiuni alimentare, perfect sănătoși și plini de energia vieții! Deci, important nu este să mănânce mult și cu poftă. Important este să primească alimentele care i se potrivesc, în cantitatea necesară, după toleranța personală. Iar noi, părinții trebuie să completăm alimentele care nu-i plac, cu altele care conțin aceleași nutrimente.

Vine mama la cabinet disperată fiindcă copilul ei: ”Nu mănâncă NIMIC!”

Facem investigația legată de ce și cât exact a mâncat în ultimele zile, săptămâni, o lună, de când s-a născut, etc. Și,… surpriză! Constatăm că totuși, copilul ei a mâncat sau a băut câte ceva.  Zburdă vesel prin cabinet și nu prea pare mort de foame. Facem evaluarea clinică și chestionarul alimentar, facem analizele și nu constatăm lipsuri mari.  De fapt nu de suplimente nutritive are nevoie un astfel de copil, ci de altă abordare a hrănirii. Îngrijorarea mamei e firească, iar adresarea către pediatru e cea mai bună atitudine părintească.

Mă întreabă mamele: ”Cât? Cât trebuie să mănânce?”

…Răspuns: ”Cât vrea!”. Unii mănâncă puțin și cresc bine, alții sunt obezi, dar au anemie. În general aprecierea hrănirii este relativă și subiectivă.Toate mamele vor să știe cât trebuie să mănânce copilul pentru vârsta lui. Ei, bine, adevărul este că nu există cantități fixe/vârstă /greutate corporală. Este o mare greșeală să impui, ca specialist, cantități și proceduri fixe de alimentație a copilului de orice vârstă. Aceste baremuri vă împiedică de fapt, să studiați opțiunile copilului și deturnează atenția de la scopul principal al hrănirii, și anume creșterea și dezvoltarea armonioasă a copilului vostru.

Și atunci: ”Cum stabilim ce și cât dăm de mâncare?”

Cel mai bun indicator al stării de sănătate este evaluarea statusului de dezvoltare al copilului. Mâncăm ca să trăim și să fim sănătoși. Ăsta-i scopul, nu?! Curba estimativă de creștere/vârstă pe care o găsiți în cărți și pe net. Vă invit să o studiați ca reper general, deoarece ea este doar o valoare statistică. Aprecierea eficienței procesului de hrănire a copilului în creștere ar trebui să se extindă mult dincolo de ce dăm de mâncare, cât și când. Fiecare copil are propriul său profil fizic, zestrea sa familială și ritmul propriu de creștere, constituțional (destul de ușor de stabilit printr-o anamneză atent și minuțios condusă, chiar fără teste nutrigenetice complicate și foarte costisitoare).

”Cum stabilim rația zilnică?”

O stabilim funcție de nevoile de nutrimente pentru etapa de creștere, starea de sănătate, anotimp (la copil e foarte important anotimpul). Aprecierile legate de aportul nutritiv la copiii capricioși la mâncare, e bine să le faceți săptămânal, prin ancheta alimentară sau feedback-ul alimentar.

 Ancheta alimentară la copil

Ce este ea? Este evidența zilnică/săptămânală a alimentelor ingerate de copil, stabilind exact ce a mâncat pe grupe/categorii: câtă carne și derivate; câte lactate și brânzeturi; câte legume și fructe; câte făinoase și zaharuri; cantitatea totală de alimente/zi( lichide și solide). Ancheta alimentară este de fapt un jurnal al dietei care trebuie să includă și ce mănâncă înafara casei (grădiniță/școală, alte ocazii). Ancheta alimentară trebuie să țină obligatoriu cont de tranzitul intestinal și de observarea periodică a aspectului scaunului.

Aceasta nu trebuie făcută permanent, ci doar pe perioade bine delimitate de timp, atunci când este necesar.

Scopul anchetei alimentare este evaluarea aportului nutrițional. Ancheta alimentară, mai ales cea săptămânală, se face mai mult pentru voi, ca să știți cum să echilibrați meniul. Ea ajută la prevenirea dietelor dezechilibrate, mult mai periculoase la copil decât la adultul ce ține cure de slăbire sau mănâncă nesănătos.

Dacă obligațiile profesionale vă țin departe de copil și vă fac să lipsiți mai mult timp de acasă, acesta fiind îngrijit la domiciliu de o altă persoană, ancheta devine cu atât mai utilă și necesară. Dacă plătiți o bonă să aibă grijă de copil, nu puteți avea pretenția să știe și să se preocupe ca voi de alimentație și educație. Ca urmare, va avea nevoie de îndrumare pentru ancheta alimentară. Stabiliți meniul zilnic al copilului și explicați-i foarte simplu că doriți o evaluare a felului cum copilul vostru se hrănește.

Este foarte important să verificați ce și cât a mâncat la grădiniță/școală. Interesați-vă de meniul lor. Știu că în colectivități este obligatorie afișarea la vedere a meniului zilnic.

Când copilul petrece timpul cu bunicii sau alte rude, este nevoie de multă diplomație. Persoanele în vârstă au un anumit mod de a fi și de a se hrăni, și vor dori să-și răsfețe nepoții când vin în vizită. Va trebui să discutați cu ei și să le cereți să coopereze. Și, bineînțeles, să știți exact ce a mâncat copilul în cursul zilei (ancheta alimentară).

Vi se pare complicat și pretențios? Haideți să vă spun un secret: Voi, mamele, faceți acest lucru de când s-a născut copilul! În toată experința mea de specialist pediatru n-a intrat o mamă pe ușa cabinetului de pediatrie care să nu știe ce a mâncat… nu azi și ieri, ci toată săptămâna, copilașul ei mult iubit și bine îngrijit! Așa că voi faceți deja anchetă și jurnal alimentar, încă de4 la nașterea copilului vostru! Numai că, acum, cu ajutorul meu, puteți conștientiza și organiza poate mai bine această informație. Cu acest jurnal, care conține informații deosebit de prețioase, ne prezentăm la pediatru, pentru o evaluare de specialitate. Numai după diagnostic și concluzii medicale ne apucăm de dat suplimente nutritive, vitamine și minerale sau alte aduvante. Niciodată înainte! Așa e corect pentru sănătatea copilului vostru.

…………………………………………..

Când ne alarmăm!

  • Dacă există refuzul general al alimentării (și aici intră solide și lichide, inclusiv apă), apărut brusc, asociat cu alte simptome de boală, atunci începem să ne alarmăm că ceva nu este în regulă.
  • Dacă timp de mai multe săptămâni, constant, cronic apare refuzul hrănirii asociat obligatoriu cu scădere în greutate, atunci ne alarmăm. Anorexia, adică refuzul total și prelungit de a mânca sau bea este însoțit întotdeauna de alte stări patologice, sesizabile imediat de către orice părinte, constante în timp și care duc repede la degradarea vizibilă a stării de sănătate a copilului.

Cauze obiective de scădere cronică a apetitului:

  • Carențele nutriționale( anemia, rahitismul, lipsa unor vitamine sau minerale) se depistează de către specialistul pediatru, la controlul medical de evaluare a copilului ”prea slab”, ”care nu crește”, etc.

 

  • Infecțiile repetate,
  •  Dismicrobismul intestinal, cu sau fără parazitoze sau candidoze, scad apetitul.
  • Debutul unor boli severe poate fi anunțat prin inapetență cronică, alături de paloare, astenie marcată și oboseală, toate apărute insidios.
  • Atenție la stresul emoțional de orice fel ( ex: schimbarea colectivității, regimului de viață, spitalizări frecvente, îmbolnăviri repetate, traume emoționale, accidente și traumatisme, etc.) care determină scăderea apetitului, cronic, cu apariția așa numitei anorexii nervoase.

Mesajul meu:

Fiți obiectivi în aprecieri, ca niște oameni de știință!

Vă doresc succes și vă aștept să schimbăm impresii, pentru că, mai ales în acest domeniu, am multe de învățat de la voi, părinți, bunici, educatori și aparținători, toți colaboratori cu scop unic: sănătatea și devoltarea armonioasă a copiiilor noștri.

Vă invit la lectura următoarelor mele articole pe aceeași temă: ”Cum evaluăm apetitul?” , ”Caracteristicile apetitului la diferite vârste (sugar și copilul mic, copilul de grădiniță și școlarul)”, ” Adolescentul și relația lui cu alimentația”, ”Greșeli de abordare a copilului inapetent”, ”Cum stimulăm pofta de mâncare la copil (mici secrete)”.

Va urma

Articole similare

poza-15-mai-2016

NE VACCINĂM COPILUL ANTIGRIPAL? DA sau NU?!

Data publicarii: 2020-10-25 Publicat in Categorie: Opiniile unui pediatru
cabinet-pediatrie-18

HALOTERAPIA ÎN PEDIATRIE

Data publicarii: 2020-02-20 Publicat in Categorie: Opiniile unui pediatru

Medic Primar interne - PEDIATRIE

Ambulatoriu de specialitate

Lămurim ce e neclar! Dărâmăm ” mituri populare” despre sănătate și boală la copil! Discutăm despre prevenirea bolii, semne de alarmă și agravare , imunitate, sensibilități familiale.

Detalii