Scopul anchetei alimentare este evaluarea aportului nutrițional. Ancheta alimentară, mai ales cea săptămânală, se face mai mult pentru voi, ca să știți cum să echilibrați meniul. Ea ajută la prevenirea dietelor dezechilibrate, mult mai periculoase la copil decât la adultul ce ține cure de slăbire sau mănâncă nesănătos.
Dacă obligațiile profesionale vă țin departe de copil și vă fac să lipsiți mai mult timp de acasă, acesta fiind îngrijit la domiciliu de o altă persoană, ancheta devine cu atât mai utilă și necesară. Dacă plătiți o bonă să aibă grijă de copil, nu puteți avea pretenția să știe și să se preocupe ca voi de alimentație și educație. Ca urmare, va avea nevoie de îndrumare pentru ancheta alimentară. Stabiliți meniul zilnic al copilului și explicați-i foarte simplu că doriți o evaluare a felului cum copilul vostru se hrănește.
Este foarte important să verificați ce și cât a mâncat la grădiniță/școală. Interesați-vă de meniul lor. Știu că în colectivități este obligatorie afișarea la vedere a meniului zilnic.
Când copilul petrece timpul cu bunicii sau alte rude, este nevoie de multă diplomație. Persoanele în vârstă au un anumit mod de a fi și de a se hrăni, și vor dori să-și răsfețe nepoții când vin în vizită. Va trebui să discutați cu ei și să le cereți să coopereze. Și, bineînțeles, să știți exact ce a mâncat copilul în cursul zilei (ancheta alimentară).
…Vi se pare complicat și pretențios? Haideți să vă spun un secret: Voi, mamele, faceți acest lucru de când s-a născut copilul! În toată experința mea de specialist pediatru n-a intrat o mamă pe ușa cabinetului de pediatrie care să nu știe ce a mâncat… nu azi și ieri, ci toată săptămâna, copilașul ei mult iubit și bine îngrijit! Așa că voi faceți deja anchetă și jurnal alimentar, încă de4 la nașterea copilului vostru! Numai că, acum, cu ajutorul meu, puteți conștientiza și organiza poate mai bine această informație. Cu acest jurnal, care conține informații deosebit de prețioase, ne prezentăm la pediatru, pentru o evaluare de specialitate. Numai după diagnostic și concluzii medicale ne apucăm de dat suplimente nutritive, vitamine și minerale sau alte aduvante. Niciodată înainte! Așa e corect pentru sănătatea copilului vostru.
…………………………………………..
Când ne alarmăm!
- Dacă există refuzul general al alimentării (și aici intră solide și lichide, inclusiv apă), apărut brusc, asociat cu alte simptome de boală, atunci începem să ne alarmăm că ceva nu este în regulă.
- Dacă timp de mai multe săptămâni, constant, cronic apare refuzul hrănirii asociat obligatoriu cu scădere în greutate, atunci ne alarmăm. Anorexia, adică refuzul total și prelungit de a mânca sau bea este însoțit întotdeauna de alte stări patologice, sesizabile imediat de către orice părinte, constante în timp și care duc repede la degradarea vizibilă a stării de sănătate a copilului.
Cauze obiective de scădere cronică a apetitului:
- Carențele nutriționale( anemia, rahitismul, lipsa unor vitamine sau minerale) se depistează de către specialistul pediatru, la controlul medical de evaluare a copilului ”prea slab”, ”care nu crește”, etc.
- Infecțiile repetate,
- Dismicrobismul intestinal, cu sau fără parazitoze sau candidoze, scad apetitul.
- Debutul unor boli severe poate fi anunțat prin inapetență cronică, alături de paloare, astenie marcată și oboseală, toate apărute insidios.
- Atenție la stresul emoțional de orice fel ( ex: schimbarea colectivității, regimului de viață, spitalizări frecvente, îmbolnăviri repetate, traume emoționale, accidente și traumatisme, etc.) care determină scăderea apetitului, cronic, cu apariția așa numitei anorexii nervoase.
Mesajul meu:
Fiți obiectivi în aprecieri, ca niște oameni de știință!
Vă doresc succes și vă aștept să schimbăm impresii, pentru că, mai ales în acest domeniu, am multe de învățat de la voi, părinți, bunici, educatori și aparținători, toți colaboratori cu scop unic: sănătatea și devoltarea armonioasă a copiiilor noștri.
Vă invit la lectura următoarelor mele articole pe aceeași temă: ”Cum evaluăm apetitul?” , ”Caracteristicile apetitului la diferite vârste (sugar și copilul mic, copilul de grădiniță și școlarul)”, ” Adolescentul și relația lui cu alimentația”, ”Greșeli de abordare a copilului inapetent”, ”Cum stimulăm pofta de mâncare la copil (mici secrete)”.
Va urma