DESPRE POFTA DE MÂNCARE A COPILULUI TĂU

Nu uita! Pediatrul este singurul nutriționist al copilului tău.

DESPRE POFTA DE MÂNCARE A COPILULUI TĂU

DESPRE POFTA DE MÂNCARE A COPILULUI TĂU

mofturi-alimentare

Vă invit la o incursiune într-una din cele mai de interes și dezbătute ”probleme” părintești: pofta de mâncare ( apetitul ) copilului. Voi încerca să definesc cât mai obiectiv situațiile, să descriu comportamentele alimentare pe vârste (sugar și copil mic, școlarul și adolescentul); să vă propun câteva soluții practice de înțelegere și abordare a copilului de orice vârstă, dificil la mîncare.

Vă doresc lectură plăcută și folositoare!

CONTEXTUL:

Să definim termenii! Vom vorbi despre capriciile alimentare precum apetitul schimbător, preferințele alimentare, mofturile la masă; novofobia sugarului și copilului mic (refuzul alimentelor noi, care nu au mai fost gustate) sau refuzul constant al anumitor alimente; despre falsul sindrom digestiv cu manifestări de tipul: ”Au! Mă doare burta. Nu mai pot. Îmi vine să vărs! Mă doare capul! Mi-e greață!”, ”simptome” care apar din senin, înainte sau în timpul mesei și dispar ca prin farmec, după ce masa nu mai este de actualitate.

Ce înseamnă capricii alimentare?

…Un copil de 2 ani vrea brusc numai supă de tăieței la fiecare masă; altul vrea numai cartofi prăjiți de 3 zile; altul vrea numai pâine cu gem dimineața; unul nu mai vrea să bea deloc lapte; alt copil nu vrea să mănânce legume sau fructe, deși până acum accepta;unul exagerează cu dulciurile sau ”sare” peste mesele stabilite de noi, ca obligatorii… Cam despre astfel de comportamente este vorba!

E bine să încercați să limitați și educați capriciile lui alimentare.

……………………..

Apetitul (pofta de mâncare):

În aprecierea felului în care copilul se alimentează, mamele se ghidează aproape întotdeauna după pofta de mâncare a copilului lor. Dar eu trebuie să vă spun că se înșeală! Necesitatea bunei asimilări a nutrimentelor este la fel de importantă ca și dorința de a mânca, fiindcă ce folos aduce unui trup forțarea de a mânca, dacă nu există dorința și capacitatea de a asimila mâncarea consumată și a o folosi pentru creștere și dezvoltare armonioasă?!

Apetitul are variații! Este legat mai mult de personalitate și structură psihologică. De exemplu sugarul și copilul mic chiar relaționează activ prin intermediul mâncării. Ca urmare, la această vârstă se formează o anumită percepție subiectivă legată de mâncare. De aici rezultă că apetitul poate fi considerat un capriciu alimentar. Nu reprezintă un criteriu major de evaluare a stării de sănătate! Deloc! Niciodată!

Copilul bine îngrijit, care nu prea mănâncă cu poftă sau care are o paletă foarte limitată de alimente pe care le acceptă, rareori este în pericol real! Senzația de foame, urmată de apetit crescut nu prea apare la copilul sănătos, care mănâncă ce trebuie, cât trebuie și mai ales la ore fixe….

……………………..

Preferințele alimentare:

Acestea sunt parte înnăscute, parte dobândite. Și, un fapt interesant: relația copilului vostru cu mâncarea se formează încă din viața intruterină, funcție de preferințele și modul de hrănire al mamei în timpul sarcinii. De exemplu, s-a demonstrat științific, că preferința pentru dulce sau sărat este programată genetic, încă din viața intrauterină. Gusturile și mirosurile se educă și ele, tot din viața intrauterină. Spre sfârșitul sarcinii, copilul simte deja aromele și gusturile mâncărurilor pe care mama sa le îngurgitează. Așa se crează o predispoziție, indusă de viitoarea mamă în timpul sarcinii, din care rezultă mai târziu preferințele sau aversiunile alimentare, unele inexplicabile.

Există și preferințe alimentare dobândite în cursul vieții. Sunt alimente care ne plac și altele care nu ne plac. Pe acestea din urmă, nimeni nu ar trebui convins sau forțat să le mănânce, indiferent cât de importante par a fi ele pentru sănătate. Deci, gustos sau nu – este oricum o percepție subiectivă, ca și Frumosul, Adevărul sau Fericirea… iar restul este filosofie.

În primul rând trebuie să observați, și apoi să acceptați, alegerile alimentare ale copilului vostru. Țineți cont de preferințele lui pentru anumite categorii de alimente (îi place laptele, oul sau carnea); tip de mâncăruri (ciorba, tocănița, sandwich sau grătar); gusturi și arome (dulce, sărat, acrișor, parfumat și condimentat); textura alimentelor (lichid, solid,moale, crocant).

Evident că nu este bine nici să încurajăm fără limite preferințele copilului. Dieta dezechilibrată la care se ajunge în aceste cazuri va compromite comportamentul alimentar al copilului și, evident, starea sa de sănătate. Iată principalele riscuri în caz de alimentație nesănătoasă sau dezechilibrată: anemia (la copii vegetarieni sau alimentați excesiv cu lapte după vârsta de 1 an); debilitatea fizică și malnutriția; cariile dentare la cei care folosesc mult biberonul după ieșirea dinților sau fac exces de dulciuri; obezitatea sau anorexia (prin refuzul cronic de a mânca, cu impact negativ asupra creșterii și dezvoltării, la copii ce primesc masa în atmosferă stresantă și sunt veșnic forțați să mănânce) ; dismicrobismul și parazitozele intestinale (mai frecvent la copii alimentați neigienic sau cu flora intestinală dezechilibrată); rahitismul până la 3 ani (datorat aportului insuficient de vitamina D care reprezintă liantul principal pentru oase).

Dar, totuși, nu uitați de faza cu acceptarea! Copilul nu trebuie forțat să mănânce ceea ce refuză sistematic și cu obstinație. Pentru că, în cazul forțării, se realizează doar o puternică, prea vremelnică și nedorită pervertire a obiceiurilor alimentare ale copilului.

N.B. 75% din preferințele alimentare ale copilului mic sunt cauzate de reclame și emisiuni Tv pentru copii. Acestea sunt cu siguranță preferințe induse artificial, care nu vin din nevoia copilului, ci din influențe externe, educație din interes comercial.

”Mofturile” la masă:

Ele sunt legate mai mult de refuzul de a se așeza la masă și de a mânca ce vrem noi: ”Vreau altceva!”;refuzul de a mânca când vrem noi – ”Vreau mai târziu!”; de a mânca tot din farfurie – ”Nu mai poooot! Mă doare burta!”, etc.

Mofturile la masă sunt direct influențate de modul în care aparținătorii i-au furnizat sugarului și copilului foarte mic alimentele, dar și de felul în care s-au comportat în timpul administrării meselor. Mofturile la masă sunt un comportament care, în mod cert nu are legătură cu starea sa de sănătate.

Când ne îngrijorăm?!

Din partea copilului îngrijorătoare sunt comportamentele agresiv- compulsive și pretențiile extreme, refuzul alimentației de orice fel, înecatul și plânsul la masă, crizele de furie, vărsăturile provocate intențional sau repetitiv.

Din partea părinților dăunătoare sunt insistențele exagerate, panica manifestă, pedeapsa, cearta la masă, alimentarea forțată, fără aprobarea sau participarea activă a copilului la procesul de hrănire.

Nu confundați mofturile cu anorexia! Mofturile la masă sunt un comportament pur psihologic, dobândit în timp, care uneori, chiar poate da simptome funcționale digestive.

……………………………………………

Mesajul meu:  Tu îl asculți pe copilul tău?

 În dorința noastră de a face lucrurile perfect, ”ca la carte”, uităm adesea să ținem cont de regulile obiective impuse de copilul nostru, principalul beneficiar al strategiilor noastre părintești. Aceste reguli obiective pot fi legate de alimentație sau de alte aspecte ale traiului zilnic. Le puteți recunoaște imediat, pentru că apar la vârste foarte mici, persistă în timp, sunt repetitive și copilul nu renunță sub nici o formă la ele.

Fiecare dintre voi aveți un copil unic în manifestările sale, pe care va trebui să-l observați și să-l înțelegeți; să-i ghiciți nevoile și dorințele (pe care acesta adeseori nu e capabil să vi le spună); să-i respectați ritmul de viață și alegerile pe care le face; să-i formați deprinderi sănătoase.

Nu puteți impune nimic fără aprobarea lui! Nu puteți să săriți peste etapele specifice ale creșterii lui! Nu puteți să vă grăbiți cu obținerea de rezultate imediate! N-aveți voie să fiți subiectivi în aprecieri!

Vă doresc succes și vă aștept să schimbăm impresii, pentru că, mai ales în acest domeniu, am multe de învățat de la voi, părinți, bunici, educatori și aparținători, toți colaboratori cu scop unic: sănătatea și devoltarea armonioasă a copiiilor noștri.

                  Va urma

Vă invit la lectura următoarelor mele articole pe aceeași temă: ”Cum evaluăm apetitul?” , ” Caracteristicile apetitului la diferite vârste (sugar și copilul mic, copilul de grădiniță și școlarul)”, ” Adolescentul și relația lui cu alimentația”, ”Greșeli de abordare a copilului inapetent”, ”Cum stimulăm pofta de mâncare la copil (mici secrete)”.

Articole similare

poza-15-mai-2016

NE VACCINĂM COPILUL ANTIGRIPAL? DA sau NU?!

Data publicarii: 2020-10-25 Publicat in Categorie: Opiniile unui pediatru
cabinet-pediatrie-18

HALOTERAPIA ÎN PEDIATRIE

Data publicarii: 2020-02-20 Publicat in Categorie: Opiniile unui pediatru

Medic Primar interne - PEDIATRIE

Ambulatoriu de specialitate

Lămurim ce e neclar! Dărâmăm ” mituri populare” despre sănătate și boală la copil! Discutăm despre prevenirea bolii, semne de alarmă și agravare , imunitate, sensibilități familiale.

Detalii