Alte cauze nespecifice de abdomen dureros funcțional:

• Există alterări nutriționale date fie de infecții, fie de epuizarea resurselor de vitamine și minerale ale organismului care apar doar în perioadele de creștere accelerată din copilărie și adolescență. De exemplu, la copilul mic și preșcolar carența de calciu dă frecvent dureri de burtă nesistematizate, greu dovedibile.
• Stările de perturbare a florei intestinale prietenoase (microbiota) după infecții sau tratamente prelungite sau frecvente cu antibiotice, dau dureri de burtă cronice și alterări ale digestiei.

• Sensibilitățile alimentare (alergii și intoleranțe) care se anunță încă din perioada de sugar. Cum? Prin dureri cronice de burtă, colici intense, diaree postprandială sau constipație.
• Greșelile alimentare sau dieta cu alimente preferențiale în exces; dieta prea săracă în nutrimente în perioadele de creștere la copilul mare supraponderal sau obez și în curele de slăbire la adolescent; sau dieta prea bogată (excesul alimentar); regimurile prelungite de excludere după câte o diaree; excesul de laxative pentru constipația cronică, ș.a.m.d.
• Atenție la consumul exagerat de lactate pentru cei cu intoleranță: toate tipurile de lapte de animal conțin beta globulinele responsabile de declanșarea fenomenelor ( lapte vacă, capră, oaie).

Toate acestea pot fi cauză de abdomen dureros cronic care  afectează ”imunitatea intestinală” și digestia, cu apariția de dureri de burtă greu dovedibile prin analize și investigații imagistice.

Atitudinea noastră comună, părinți-pediatru:

Are copilul vostru dureri de burtă de ceva timp?

Atunci acum e cazul să înceapă căutarea cauzei, pediatrul specialist în colaborare cu voi, părinții! Având așa simptome nespecifice, rar părintele face legătura între cauză și efect. Din acest motiv vă scriu! Pentru informare și ajutor în depistarea bolii. Dar voi, care ați citit, știți!!! Puteți face deosebirea dintre o durere abdominală banală sub formă de colică sau crampă, trecătoare și scurtă și un abdomen dureros cronic însoțit de alte simptome.

Ce facem?!

Facem o anamneză minuțioasă, stabilim istoricul bolii, cu simptome și stări de rău repetitive; cu preferințe și obiceiuri alimentare, sensibilități alimentare și moșteniri; investigăm starea imunității și sănătății copilului, comportamentul emoțional și regim de viață. Gândiți-vă, vă rog și la contextul familial: la voi, părinții, la bunici, frații și surorile copilului – ce boli digestive și sensibilități familiale aveți. În sensibilitățile alimentare și alergii, în sindromul de intestin iritabil, boala inflamatorie intestinală, celiachie și alte boli metabolice găsim substrat genetic moștenit. La aparținătorii mai în vârstă, ele pot rămâne nediagnosticate sau neglijate.

De multe ori strategiile de dietă sau tratament care vindecă și eradichează durerea devin dovada că am pus diagnosticul corect. Răspunsul organismului copilului care se reface și își reia creșterea și dezvoltarea, schimbarea stării emoționale și psihice sunt adesea singurul răspuns pozitiv.

Aveți răbdare!

Asta cere timp și înțelegere (complianță părintească), pentru că altfel, veți alerga din pediatru în pediatru, nemulțumiți și sceptici, iar doctorii vor lua de fiecare dată analizele și tratamentele de la capăt… pe bună dreptate, dorind să respecte strict protocolul, spre binele pacientului-copil. Să meditați asupra acestui aspect! De exemplu, o intoleranță alimentară sau malabsorbție secundară încep să se amelioreze la 3-4 săptămâni de la inițierea tratamentului și a dietei de excludere, timp în care simptomatologia poate să persiste, inclusiv durerile de burtă, lipsa poftei de mâncare, constipația sau diareea; nemaivorbind de corectarea tulburărilor de creștere, care apare abia după 3-6 luni.

Un abdomen cronic de cauză emoțională necesită tratament complex, de durată, atât pediatric cât și psihologic, de resetare și întărire a organismului, de schimbare a concepțiilor greșite, de anulare a fricilor și anxietăților.

În concluzie, vă invit să fiți vigilenți în depistarea oricăror semne de boală care persistă și determină dinconfort la copilul vostru. Odată depistate simptomele, nu ezitați să vă adresați specialistului pediatru, cu care să stabiliți o colaborare medicală pe termen lung.

Vă invit să citiți și celelalte articole legate de subiect: ”Despre hrana copilului tău”, ”Au, mami, iar mă doare burta!”, ” Cum recunoști disbioza copilului tău?”, ”Greșelile alimentare la sugar”, ”Adolescentul și tulburările de alimentație”, ”Caracteristicile apetitului la diferite vârste”, etc. ….și orice alt articol care vă interesează și vă folosește în menținerea sănătății ”odorului” vostru mare sau mic!

Cu drag!