Nu condiționați! Nu manipulați copilul cu mâncarea! Și nu vă lăsați nici voi manipulați!

” Dacă mănânci asta, îți dau asta!”, ” Mănâncă mamă, că e sănătos!”, ”Dacă nu mănânci, nu te duc/ nu îți fac/nu-ți dau voie….” adică fără amenințări sau recompense. Copilul trebuie să mănânce ca să trăiască și asta este o recompensă în sine. Nu deturnați scopul mesei.

E adevărat că pentru anumiți copii, capriciile și mofturile legate de actul mâncării reprezintă doar un joc al puterii, bazat pe îngrijorarea voastră firească legată de o alimentație corectă și completă. Dar totuși… nu-i lăsați să vă manipuleze, să câștige ”bătălia” de fiecare dată, doar pentru că nu suportați ideea că nu au mâncat!

Greșeli legate de ”Ritualul mesei”!

Însă, înainte de a-l acuza pe copil că: ”Nu vrea să mănânce!” , ” Face mofturi!” sau că: ”Nu mănâncă destul!” – trebuie să analizăm cu mare atenție dacă nu se comit greșeli în administrarea mesei; fie din partea mamei și anturajului (acasă), fie din partea personalului de îngrijire (dacă se află într-o colectivitate).

Iată câteva exemple de greșeli care se comit frecvent, în ”ritualul mesei”:

• Graba cu care se servește masa, monotonia alimentației sau alimente nu prea gustoase.
• Alinierea pe masă a tuturor felurilor de mâncare propuse familiei, îl derutează pe copil. El nu savurează bufetul suedez!!! Prea multe opțiuni îi pot tăia complet pofta de mâncare sau pot genera capricii și mofturi nejustificate.
• La copilul de peste 2 ani e indicat ca toată lumea să servească același meniu de față cu copilul.
• Starea de tensiune și nemulțumire din timpul mesei generează tulburări de alimentație la copil. Asta apare de regulă la mamele cu copii care nu mănâncă.
• Lipsa de confort a copilului în timpul mesei.
• Atitudinea incorectă a anturajului față de copilul care mănâncă: comentarii critice privind meniul său din farfurie; distragerea atenției (gălăgie, întreruperea mesei pentru telefon, conversație, Tv); mustrări și certuri la masă pentru alte năzbâtii; critici legate de felul în care mănâncă la copilul sub 6 ani; porție prea mare, cu tendința evidentă a anturajului de a supraalimenta copilul.

Nu exagerați importanța dată mâncării!

Regimul de viață al copilului trebuie astfel construit și gândit încât nici varianta inversă să nu apară: adică alimentația să devină o preocupare centrală sau o fixație  pentru copil și anturaj. Practic, în multe familii cu copil slab și capricios la mâncare, viața lui și a anturajului se învârte în jurul mâncatului. Toată lumea discută despre ce și cât a mâncat. Nu e bine! Nu lăudați exagerat copilul când a mâncat suficient și sunteți mulțumiți de el, dar nici nu-l certați dacă nu a mâncat corespunzător. Nu-l cicăliți în legătură cu virtuțile unui aliment sau altul!

Concluzie și mesaj!

Chiar dacă nu stă cuminte la masă, chiar dacă alergați cu mâncarea după el prin casă, chiar dacă masa durează prea mult timp…străduiți-vă cât de cât să respectați aceste principii!

 Vă doresc succes și vă aștept să schimbăm impresii, pentru că, mai ales în acest domeniu, am multe de învățat de la voi, părinți, bunici, educatori și aparținători, toți colaboratori cu scop unic: sănătatea și devoltarea armonioasă a copiiilor noștri.

Vă invit la lectura celorlalte articole pe aceeași temă: ”Cum evaluăm apetitul?” , ” Caracteristicile apetitului la diferite vârste (sugar și copilul mic, copilul de grădiniță și școlarul)”, ” Adolescentul și relația lui cu alimentația”, ”Greșeli de abordare a copilului inapetent”, ”Cum stimulăm pofta de mâncare la copil (mici secrete)”.

Va urma