GREȘELI DE ABORDARE A COPILULUI INAPETENT

Nu uita! Pediatrul este singurul nutriționist al copilului tău.

GREȘELI DE ABORDARE A COPILULUI INAPETENT

GREȘELI DE ABORDARE A COPILULUI INAPETENT

poza-22-oct-2017

Din partea părinților dăunătoare sunt insistențele exagerate, panica manifestă, pedeapsa, cearta la masă, alimentarea forțată, fără aprobarea sau participarea activă a copilului la procesul de hrănire.

Nu toți copiii trebuie să mănânce aceleași ”alimente bune”!

Există așa numita cultură a „alimentelor esențiale” (alimente etalon). Ea a fost dezvoltată foarte mult în țările occidentale din rațiuni economice și comerciale de standardizare a preferințelor cumpărătorilor. Alte alimente ”esențiale” sunt la modă de un timp încoace. Ele sunt produse exotice, rare, care ajung la noi vechi sau conservate artificial. Unele au fost considerate ”esențiale” de diferiți nutriționiști de adulți, în goana lor după originalitate în abordarea dietelor de slăbire. Nu știu bine cum ne-am trezit cu multe din ele în dietele copiilor noștri. Dacă copilul vostru nu le acceptă, nu vă îngrijorați! Nu-i nici o tragedie! Pentru că ele pot fi foarte bine înlocuite, într-o alimentație sănătoasă și completă, prin produse locale cu aceleași virtuți nutritive, dar mai proaspete. Aceste  opțiuni și alternative de înlocuire necesită, desigur, cunoașterea profundă a principiilor nutriției corecte la copil. Ele vă pot fi recomandate direct de către pediatru, personalizat, pentru fiecare copil în parte, respectând sensibilitățile și preferințele lui.

Pentru unii copii aceste categorii de alimente pot fi chiar dăunătoare: pot da alergii sau intoleranțe alimentare; uneori, prin exagerare de aport, crează insuficiențe enzimatice, cu impact pe întreg organismul. (Ex: nu toți copiii suportă un regim prea bogat în fibre/ prea bogat în legume sau fructe/ cu prea multe lactate, inclusiv mult lăudatul iaurt, etc). Copilul simte că nu-i face bine, refuză…noi insistăm, provocând tensiuni la masă și pervertindu-i plăcerea de a mânca.

Sfat medical: Fiți atenți la cauzele pentru care copilul vostru refuză categoric și constant un anumit aliment, chiar dacă nu prezintă tulburări digestive sau alergii după administrarea lui!

Masa nu e distracție. E plăcere!

Păstrați în timpul mesei un climat destins. Vedeți: am zis destins, nu distractiv! Nu este bine să permitem copilului să se joace în timpul mesei, să se uite la TV sau tabletă, să ne jucăm noi cu el. Multe cărți de nutriție a copilului preșcolar (mai ales americane) recomandă ”masa distractivă” pentru copiii mofturoși și capricioși, pe principiul că ”Scopul scuză mijloacele!”, când în timpul mesei ne preocupăm și cu altceva. Eu nu sunt de acord cu asta! Cred că în timpul mesei este firesc ca un copil să mănânce și… atât. Dacă tot trebuie să se joace cu ceva, atunci acel ”ceva” e bine să fie mâncarea lui, într-un experiment de cunoaștere și acceptare a alimentului.

De ce?

Pentru că studii științifice au arătat că mâncăm, dar mai ales savurăm și ne săturăm cu creierul și nu cu stomacul. Ca urmare, concentrarea și atenția trebuie să fie canalizate pe actul mâncării.

Actul mâncării presupune pentru copilul mic cunoaștere și învățare despre organismul său. Actul mâncării presupune să sesizeze momentul când organismul strigă: ”Mi-e foameee!”; să fie atent la ce mănâncă și la cât mănâncă; să vadă dacă-i place sau nu mâncarea, ce anume nu-i place și de ce, ș.a.m.d. Actul mâncatului presupune ca un copil să învețe a sesiza momentul când organismul îi dă semnalul de: ”Stop! Am ajuns la sațietate! Sunt sătul!” și a evita astfel mâncatul în neștire, de plăcere, fapt ce poate favoriza obezitatea. De asemenea, discuțiile din timpul mesei trebuie să vizeze aceste subiecte, nu altele.

În concluzie, pentru orice ființă vie și sănătoasă actul mâncatului este o plăcere în sine, așa că nu văd rostul stimulării altor plăceri în timpul mâncatului. Bineînțeles că, dacă îi face plăcere, se pot spune mici istorioare în timpul mesei, dacă așa este obiceiul, dar cam atât.

Nu consolați copilul oferindu-i alimentele preferate!

… mai ales în condiții de stress: ” Îi dau ce-i place să mănânce, ca să tacă!”. E greșit! Se poate ajunge ca ulterior, în condiții de stress, să facă excese alimentare, cu risc major de obezitate.

Vechea metodă a disciplinei!

Generația bunicilor noștri și posibil chiar și a părinților noștri nu accepta negocierea cu copiii pe tema mâncării. Ei nu ezitau să trimită un copil neascultător la culcare fără să fi luat masa. Nu le era așa frică de înfometare! Uneori e vorba pur și simplu de faptul că copilului nu-i e foame la ora la care vreți voi să mănânce.

Nu forțați alimentarea copilului! Mulți dintre părinții ai căror copii au probleme de alimentație își amintesc că și ei au avut astfel de probleme când erau copii. Pentru că, fapt interesant: lipsa apetitului se moștenește! Mulți adulți își amintesc cât de dezgustați s-au simțit de insistențele părinților lor, actuali bunici, de a înghiți mâncarea pe care nu o doreau. Dar totuși, un sentiment de panică sau pur și simplu obișnuința, îi obligă pe foștii copii, actuali părinți să procedeze la fel. Corect este să evaluați periodic starea de sănătate a acestor copii la specialistul pediatru.

Nu condiționați! Nu manipulați copilul cu mâncarea! Și nu vă lăsați nici voi manipulați!

” Dacă mănânci asta, îți dau asta!, ” Mănâncă mamă, că e sănătos!”, ”Dacă nu mănânci, nu te duc/ nu îți fac/nu-ți dau voie….” adică fără amenințări sau recompense. Copilul trebuie să mănânce ca să trăiască și asta este o recompensă în sine. Nu deturnați scopul mesei.

E adevărat că pentru anumiți copii, capriciile și mofturile legate de actul mâncării reprezintă doar un joc al puterii, bazat pe îngrijorarea voastră firească legată de o alimentație corectă și completă. Dar totuși… nu-i lăsați să vă manipuleze, să câștige ”bătălia” de fiecare dată, doar pentru că nu suportați ideea că nu au mâncat!

Greșeli legate de ”Ritualul mesei”!

Însă, înainte de a-l acuza pe copil că: ”Nu vrea să mănânce!” , ” Face mofturi!” sau că: ”Nu mănâncă destul!” – trebuie să analizăm cu mare atenție dacă nu se comit greșeli în administrarea mesei; fie din partea mamei și anturajului (acasă), fie din partea personalului de îngrijire (dacă se află într-o colectivitate).

Iată câteva exemple de greșeli care se comit frecvent, în ”ritualul mesei”:

  • Graba cu care se servește masa, monotonia alimentației sau alimente nu prea gustoase.
  • Alinierea pe masă a tuturor felurilor de mâncare propuse familiei, îl derutează pe copil. El nu savurează bufetul suedez!!! Prea multe opțiuni îi pot tăia complet pofta de mâncare sau pot genera capricii și mofturi nejustificate.
  • La copilul de peste 2 ani e indicat ca toată lumea să servească același meniu de față cu copilul.
  • Starea de tensiune și nemulțumire din timpul mesei generează tulburări de alimentație la copil. Asta apare de regulă la mamele cu copii care nu mănâncă.
  • Lipsa de confort a copilului în timpul mesei.
  • Atitudinea incorectă a anturajului față de copilul care mănâncă: comentarii critice privind meniul său din farfurie; distragerea atenției (gălăgie, întreruperea mesei pentru telefon, conversație, Tv); mustrări și certuri la masă pentru alte năzbâtii; critici legate de felul în care mănâncă la copilul sub 6 ani; porție prea mare, cu tendința evidentă a anturajului de a supraalimenta copilul.

 

Nu exagerați importanța dată mâncării!

Regimul de viață al copilului trebuie astfel construit și gândit încât nici varianta inversă să nu apară: adică alimentația să devină o preocupare centrală sau o fixație  pentru copil și anturaj. Practic, în multe familii cu copil slab și capricios la mâncare, viața lui și a anturajului se învârte în jurul mâncatului. Toată lumea discută despre ce și cât a mâncat. Nu e bine! Nu lăudați exagerat copilul când a mâncat suficient și sunteți mulțumiți de el, dar nici nu-l certați dacă nu a mâncat corespunzător. Nu-l cicăliți în legătură cu virtuțile unui aliment sau altul!

 

Concluzie și mesaj!

Chiar dacă nu stă cuminte la masă, chiar dacă alergați cu mâncarea după el prin casă, chiar dacă masa durează prea mult timp…străduiți-vă cât de cât să respectați aceste principii!

 Vă doresc succes și vă aștept să schimbăm impresii, pentru că, mai ales în acest domeniu, am multe de învățat de la voi, părinți, bunici, educatori și aparținători, toți colaboratori cu scop unic: sănătatea și devoltarea armonioasă a copiiilor noștri.

Vă invit la lectura celorlalte articole pe aceeași temă: ”Cum evaluăm apetitul?” , ” Caracteristicile apetitului la diferite vârste (sugar și copilul mic, copilul de grădiniță și școlarul)”, ” Adolescentul și relația lui cu alimentația”, ”Greșeli de abordare a copilului inapetent”, ”Cum stimulăm pofta de mâncare la copil (mici secrete)”.

Va urma

 

 

 

 

 

 

Articole similare

poza-13-oct-2017

ASLO – ACEASTĂ ANALIZĂ ”DE SPERIAT”

Data publicarii: 2017-12-05 Publicat in Categorie: Opiniile unui pediatru
poza-09-oct-2017

CARACTERISTICILE APETITULUI LA DIFERITE VÂRSTE

Data publicarii: 2017-10-24 Publicat in Categorie: Opiniile unui pediatru
poza-05-oct-2017

CUM EVALUĂM APETITUL COPILULUI

Data publicarii: 2017-10-12 Publicat in Categorie: Opiniile unui pediatru
mofturi-alimentare

DESPRE POFTA DE MÂNCARE A COPILULUI TĂU

Data publicarii: 2017-09-26 Publicat in Categorie: Opiniile unui pediatru

Medic Primar interne - PEDIATRIE

Ambulatoriu de specialitate

Lămurim ce e neclar! Dărâmăm ” mituri populare” despre sănătate și boală la copil! Discutăm despre prevenirea bolii, semne de alarmă și agravare , imunitate, sensibilități familiale.

Detalii