Explicația:
Proteinele care ajung în intestin, nu sunt scindate suficient fie datorită unei proaste digestii,fie prin lipsa congenitală de enzime, dismicrobismului intestinal, etc. Rămân din proteine niște molecule mai mari ca norma, atipice, pe care sistemul imunitar local nu le recunoaște și le atacă, producând inflamație, ceea ce are ca rezultat apariția diferitelor simptome atât fizice cât și psihice/mentale ( oboseală nejustificată, iritabilitate și proastă dispoziție datorate disconfortului digestiv) – într-un cuvânt am putea conclude că pur și simplu nu-i merge bine copilului, fără să putem defini foarte clar ce anume are. Toate aceste simptome și încă multe altele (de acompaniament) pot fi incluse, la copil, într-un complex de reacții nespecifice și nesistematizate, constituind așa numita sensibilitate alimentară.
Spre deosebire de alergia alimentară la care reacțiile apar imediat și pot pune viața copilului în pericol, intoleranța se manifestă mai vag, uneori la distanță de 4 -5 zile de la ingerarea alimentului incriminat și deci, este mai greu de depistat. Diagnosticul pozitiv se bazează pe observație medicală și deducții, după excluderea altor boli cu impact digestiv. Studiile legate de testele care circulă pe piață pentru depistarea intoleranței alimentare au dovedit că nu sunt concludente și nu prea ne putem baza pe ele, deși boala este diagnosticată clinic din ce în ce mai frecvent.
N.B. Malabsorbția și maldigestia intestinală din IA, reprezintă una din cauzele fundamentale de insuficiență a creșterii la copil!
Terapia sensibilităților alimentare are câțiva pași, logic de urmat: depistarea simptomelor de către părinte/adresarea către specialistul pediatru/efectuarea de teste specifice recomandate de acesta/stabilirea unui diagnostic pozitiv/dieta specifică de excludere și reintroducere, cu atenție la impactul general asupra sănătății copilului.
Sfatul specialistului pediatru este esențial în probleme de imunitate, alergie, nutriție, carențe de creștere, tulburări funcționale digestive, mici nereguli și atipii la copilul aparent sănătos și absolut obligatoriu în caz de boală, la copilul de orice vârstă.
Va urma
