Există o serie de alte incidente, unele patologice, care pot apare în procesul alăptării, oricând de-a lungul perioadei în discuție și anume:

 Galactoreea ( scurgerea spontană și permanentă de lapte din sân) este semn mai degrabă de hipogalactie decât de bună secreție lactată.

Agalactia ( lipsa totală a secreției lactate) este extrem de rară!!!…

Menstruația și sarcina nu sunt un obstacol! Se evaluează situația cu medicul; se observă impactul asupra stării generale a sugarului vostru și se continuă alăptarea după caz.

Bolile grave și active ale mamei, doar în anumite condiții, pun problema renunțării la alăptare și inițierii alimentației artificiale cu lapte praf. Este vorba de boli redutabile, care necesită medicație specială, cronică. În aceste situații, renunțarea la laptele de mamă se face cu recomandare strictă, de la naștere; de obicei mama este anunțată și pregătită pentru asta, încă din perioada sarcinii.

Cât timp alăptăm copilul?

Dacă este suficient, dăm lapte de mamă exclusiv, până la 6 luni, la toate mesele, ziua și noaptea.

De la 6 luni, facem diversificarea alimentației și lapte de mamă, oricând, oricât, masă principală sau completare, de foame, de sete, de plăcere, de alinare, când este sănătos sau bolnav.

De la un an doar completare, de foame, de sete sau de plăcere, doar ziua.

Înțărcarea

Prețul psihologic al primei maturizări: înțărcarea!!!

Despre momentul înțărcării părerile sunt împărțite. Unii spun că la18 luni, alții până la 2 ani. Sunt păreri, mai ales din zona americană care susțin beneficiile alăptării la sân până târziu, în perioada preșcolară.

Personal, ca pediatru, recomand o limită de vârstă maximă, până la care este recomandat alăptatul: 18 luni!

Argument: sânul reprezintă plăcerea supremă a unui sugar. Suptul la sân aparține psihologic vârstei de sugar. Copilul de 18 luni este deja mare, merge singur, are preferințe și pretenții, face alegeri, vorbește și se comportă ca un copil. Se pare că, după 18 luni, alăptarea la sân ca simbol subconștient al vieții de sugar, frânează dezvoltarea inteligenței emoționale și independența personală, ca delimitare firească de mamă.

Știați că...de cele mai multe ori, înțărcarea e mai grea și mai traumatizantă pentru mamă, decât pentru copilul ei!

Mesajul meu:

Dragi mămici cu copii mici!

Să nu uitați că, din momentul ieșirii în lume a copilului vostru prin actul nașterii, are loc o permanentă desprindere a lui de voi. Este prețul plătit de orice mamă care-și dorește să crească un viitor adult echilibrat, independent și creativ.