Tratamentul:

Ce facem? Tratăm?… Depinde!

În principiu, starea de purtător sănătos nu se tratează, fiind total inofensivă în condiții de imunitate integră și sănătate. Risc clinic real există doar la purtărtorii permanenți! Dar… e bine să consultați periodic pediatrul, pentru evaluare.

Primul lucru pe care pediatrul trebuie să-l facă este să cântărească riscul de îmbolnăvire la copilul purtător, funcție de imunitatea lui, de sensibilitățile înnăscute sau dobândite (teren alergic),  de eventuale boli asociate. Iată câteva exemple mai frecvent întâlnite:

• rinoadenoidita cronică unde microbul poate întreține inflamația Dacă copilul are vegetații adenoidiene, sinuzită cronică, otite recidivante, etc., aceste infecții nazale pot deveni active și pot determina rinită cronică mucopurulentă, ce se poate complica.
• Dacă copilul prezintă tuse cronică de orice natură, se evaluează atent situația clinică.
• Dacă există posibilitatea de a transmite boala la frații mai mici care prezintă risc sau teren sensibil.
• Dacă copilul prezintă teren atopic (alergic), se evaluează.

Ce facem? Tratăm?… Depinde!

Al doilea lucru care se evaluează de către specialistul pediatru este tipul de microb și virulența lui dacă eventual se activează.E vorba despre bolile pe care, în anumite condiții de scădere a rezistenței generale a organismului, le poate induce microbul la copilul infectat.

Ce facem? Tratăm?

Se poate face tratament topic local. Se poate recomanda desigur, o evaluare ORL. Dacă ne hotărâm să tratăm, atunci este obligatoriu să se trateze toată familia și aparținătorii din anturajul intim al copilului. Altfel rata de succes este nulă!

Restul atitudinilor terapeutice (tratament oral cu antibiotice, amigdalectomie sau adenectomie dacă există complicații, de imunomodulare nespecifică, etc.) depind de fiecare caz clinic în parte și se stabilesc de către specialist.

N.B.

Nu există legislație pentru raportatea și urmărirea purtătorilor sănătoși în colectivități. Nu există posibilitatea de a le restricționa accesul în colectivități pe perioada contagiunii. Ei sunt posibili transmițători ai microbului la alți copii, fără ca ei să fie afectați. Alți copii infectați de către un purtător pot face boli aferente acelui microb – acesta este un risc subestimat, care, din păcate, în colectivitățile pe care copilul vostru le frecventează(creșe, grădinițe, școli) poate fi eradicat doar prin contribuția civică a părinților, adică a voastră.

Mesajul meu:

 Luați inițiativa! Faceți analize de control și depistare. La toți copiii deodată, pentru a fi cu adevărat eficiente. Chiar dacă suportați costul  depistării și tratării simultane a purtătorilor! Scopul: eradicarea microbului din colectivitate și familie.