STAREA DE PURTĂTOR SĂNĂTOS DE MICROB

Apelați pediatrul periodic, chiar dacă copilul vostru e sănătos!

STAREA DE PURTĂTOR SĂNĂTOS DE MICROB

STAREA DE PURTĂTOR SĂNĂTOS DE MICROB

poza-23-oct-2017

Are stafilococ în gât…în nas… dar nu e bolnav! Ce ne facem? Tratăm, sau nu? Cum tratăm?

În era antibioticelor, în care toate infecțiile se tratează… uneori în exces, întâlnim tot mai frecvent această situație clinică aparte.

Ce este ea? Ce înseamnă ”stare de purtător sănătos” de streptococ, stafilococ, pneumococ sau alt microb?

Este vorba despre copilul care are în gât sau în nas un microb (prin colonizarea foselor nazale sau a faringelui), dar care nu manifestă nici un fel de simptome sau complicații caracteristice bolii. Copilul poate da microbul la alte persoane, care, mai sensibile fiind, pot face boala.

Cauzele nu sunt foarte bine elucidate. E clar că există un teren înnăscut predispozant (există termenul medical de ”teren de infecție stafilococică”), cu imunitate locală mai slabă, dar imunitate generală normală. E cu certitudine vorba despre o susceptibilitate genetică moștenită, de obicei de la mamă, tradusă prin producție scăzută de anticorpi locali, ceea ce permite microbului să depășească barierele de apărare și să se instaleze în fosele nazale sau în faringe.

Factori de risc:

Sunt o serie de factori favorizanți care strică integritatea mucoasei respiratorii: infecții respiratorii repetate, polipi cronici (vegetații adenoidiene), sinuzita cronică, probleme stomatologice cu abcese dentare frecvente, tratamente repetate și nejustificate cu antibiotice, frecventarea colectivității, spitalizari repetate.

Depistarea:

De obicei starea de purtător sănătos de microb o depistăm doar întâmplător, la efectuarea unor analize de rutină, pentru că nu are manifestări clinice. Cum? Prin efectuarea unui examen bacteriologic al secrețiilor nazale sau/și un exudat faringian. E bine ca, periodic, să le efectuați pe amândouă. Sunt investigații neinvazive și nedureroase pentru copil, dar pot depista, ușor și rapid, aceste tipuri de infecții.

Ce găsim la analize? Depistăm microbii implicați cel mai frecvent în starea de purtător sănătos: în primul rând diferite tipuri de stafilococ cu virulență și semnificație bacteriologică diferite, hemophilus influenzae, pneumococul, pseudomonas, etc.

Dintre copiii supuși monitorizării prin exudat faringian sau nazal, 20% sunt purtători permanenți, 30% sunt purtători intermitenți (la care apare din când în când o reinfecție cu micobul respectiv, aparent fără motiv) și 50% nu sunt depistați ca purtători.

Cazuri particulare/ situații speciale:

  • 40-50% din nou născuții și sugarii mici până la 2 luni, sunt purtători sănătoși de Stafilococ în secrețiile nazale. La 21% dintre aceștia din urmă însă, chiar fără tratament, până la vârsta de 6 luni, microbul dispare complet.
  • Mă întreabă mama, nedumerită și îngrijorată: ”Cum de are pneumococ în nas când eu l-am vaccinat antipneumococic? Atunci la ce bun am făcut vaccinul?”…Răspuns: ”Nu există legătură între purtătorii sănătoși de pneumococ în nas și infecția cu pneumococ ce determină pneumonie, otită, meningită cu manifestări clinice severe, amenințătoare cu viața. Pneumococul din nas este alt tip de tulpină ce nu prezintă risc de complicații”.
  • Streptococul beta hemolitic de grup A este obligatoriu de tratat ”ca la carte„ la indicația pediatrului, imediat ce a fost depistat, pentru că prezintă cel mai mare risc clinic de complicații la copil.
  • Uneori infecția este rebelă la tratament sau recidivează…adică pur și simplu nu reușim să scăpăm de ea! Dacă copilul e sănătos, respiră normal și nu tușește cronic, faptul că starea de purtător sănătos de microb persistă nu trebuie să reprezinte un motiv real de îngrijorare pentru voi, părinții!

Tratamentul:

Ce facem? Tratăm?… Depinde!

În principiu, starea de purtător sănătos nu se tratează, fiind total inofensivă în condiții de imunitate integră și sănătate. Risc clinic real există doar la purtărtorii permanenți! Dar… e bine să consultați periodic pediatrul, pentru evaluare.

Primul lucru pe care pediatrul trebuie să-l facă este să cântărească riscul de îmbolnăvire la copilul purtător, funcție de imunitatea lui, de sensibilitățile înnăscute sau dobândite (teren alergic),  de eventuale boli asociate. Iată câteva exemple mai frecvent întâlnite:

  • rinoadenoidita cronică unde microbul poate întreține inflamația Dacă copilul are vegetații adenoidiene, sinuzită cronică, otite recidivante, etc., aceste infecții nazale pot deveni active și pot determina rinită cronică mucopurulentă, ce se poate complica.
  • Dacă copilul prezintă tuse cronică de orice natură, se evaluează atent situația clinică.
  • Dacă există posibilitatea de a transmite boala la frații mai mici care prezintă risc sau teren sensibil.
  • Dacă copilul prezintă teren atopic (alergic), se evaluează.

Ce facem? Tratăm?… Depinde!

Al doilea lucru care se evaluează de către specialistul pediatru este tipul de microb și virulența lui dacă eventual se activează.E vorba despre bolile pe care, în anumite condiții de scădere a rezistenței generale a organismului, le poate induce microbul la copilul infectat.

Ce facem? Tratăm?

Se poate face tratament topic local. Se poate recomanda desigur, o evaluare ORL. Dacă ne hotărâm să tratăm, atunci este obligatoriu să se trateze toată familia și aparținătorii din anturajul intim al copilului. Altfel rata de succes este nulă!

Restul atitudinilor terapeutice (tratament oral cu antibiotice, amigdalectomie sau adenectomie dacă există complicații, de imunomodulare nespecifică, etc.) depind de fiecare caz clinic în parte și se stabilesc de către specialist.

N.B.

Nu există legislație pentru raportatea și urmărirea purtătorilor sănătoși în colectivități. Nu există posibilitatea de a le restricționa accesul în colectivități pe perioada contagiunii. Ei sunt posibili transmițători ai microbului la alți copii, fără ca ei să fie afectați. Alți copii infectați de către un purtător pot face boli aferente acelui microb – acesta este un risc subestimat, care, din păcate, în colectivitățile pe care copilul vostru le frecventează(creșe, grădinițe, școli) poate fi eradicat doar prin contribuția civică a părinților, adică a voastră.

Mesajul meu:

 Luați inițiativa! Faceți analize de control și depistare. La toți copiii deodată, pentru a fi cu adevărat eficiente. Chiar dacă suportați costul  depistării și tratării simultane a purtătorilor! Scopul: eradicarea microbului din colectivitate și familie.

 

 

Articole similare

blog-copilul-sanatos-la-doctor

CUM RECUNOAȘTEM DISBIOZA COPILULUI NOSTRU?!

Data publicarii: 2017-07-06 Publicat in Categorie: Copilul Bolnav, Copilul Sanatos
blog-copilul-sanatos-la-doctor

MICROBIOTA, ACEST ORGAN UITAT AL SĂNĂTĂȚII VOASTRE

Data publicarii: 2017-06-22 Publicat in Categorie: Copilul Sanatos
poza-10-mai-2016

CE ”DAU” PĂRINȚII FĂRĂ SFAT MEDICAL 2

Data publicarii: 2017-05-16 Publicat in Categorie: Copilul Sanatos

Medic Primar interne - PEDIATRIE

Ambulatoriu de specialitate

Lămurim ce e neclar! Dărâmăm ” mituri populare” despre sănătate și boală la copil! Discutăm despre prevenirea bolii, semne de alarmă și agravare , imunitate, sensibilități familiale.

Detalii