TULBURĂRILE DE SOMN LA COPIL 1. SEMNE ȘI SIMPTOME

Un copil fericit este un copil odihnit, care doarme suficient !

TULBURĂRILE DE SOMN LA COPIL  1. SEMNE ȘI SIMPTOME

TULBURĂRILE DE SOMN LA COPIL. SEMNE ȘI SIMPTOME

educatie-medicala-pediatru-sibiu-09

M-am gândit să împărtășesc cu voi, dragi părinți, semnele tulburărilor de somn la copil. Așa cum v-am obișnuit deja, doresc să vă ajut să le recunoașteți și apoi, să stabilim împreună ce măsuri generale trebuie să luați pentru remedierea lor.
Deci , să începem!
Ce este somnul?
Somnul este o odihnă pasivă, obligatorie, la toate vârstele, prin care organismul uman își reface resursele fizice, intelectuale și emoționale.
Se știe că somnul, ca și hrana, joaca și iubirea voastră de părinți – este esențială pentru sănătatea și dezvoltarea armonioasă a copilului vostru.
Somnul diurn se corelează cu starea de dispoziție superficială, iar cel nocturn cu echilibrul emoțional profund. Adică, acei copii privați de somnul diurn vor fi doar mai prost dispuși, morocănoși, capricioși și iritabili; în schimb cei care au, din diverse motive, un somn neodihnitor noaptea, vor prezenta schimbări profunde și uneori ireversibile de comportament și stare emoțională, afectarea personalității și inteligenței.
Cât timp trebuie să doarmă un copil ?
Durata somnului se calculează per 24 ore și variază în funcție de vârsta copilului, astfel: nou-născutul doarme în jur de 20 ore/zi; sugarul mic între 13,9-16 ore/24 ore cu 2 reprize de somn ziua; între 9 luni – 1 an: 12-13 ore/zi; preșcolarul are 2 perioade de somn: una nocturnă, de 9-11 ore și una diurnă, mai scurtă, de 1-2 ore; școlarul doarme în jur de 9 ore noaptea și rar, 1-2 ore la prânz.
Aceste intervale de timp recomandate sunt orientative, deoarece contează mult și calitatea somnului ( odihnoitor sau neodihnitor), obiceiurile familiale și programul zilnic al copilului.
Evaluarea corectă a duratei optime de somn la copil se face de către pediatru, în colaborare obligatorie cu părinții și toți ceilalți participanți la îngrijire.
                                                                              Semne și simptome
În ultimele decenii s-au studiat intens problemele medicale provocate de tulburările de somn la copil și adult. Ele sunt deja considerate o boală, cu impact major asupra sănătății, creșterii, inteligenței și atenției, cu repercursiuni asupra comportamentului emoțional și a rezultatelor școlare la copiii mai mari.
Simptomatologia clinică este diversă, uneori greu de recunoscut. Boala se datorează în esență, fie duratei insuficiente de somn/24 ore, fie unui somn suficient ca durată, dar neodihnitor (din diverse motive obiective de boală sau subiective, legate de greșeli în stabilirea regimului de viață al copilului).

În continuare, vă invit să trecem în revistă câteva din principalele manifestări ale privării de somn, pe grupe de vârstă, sau, altfel spus…. Cum recunoaștem problema?
Sugar (3-12 luni):
- crize repetitive de plâns, în somn / ritm circadian noapte/zi sau somn/ veghe modificat / sforăit sau respirație zgomotoasă noaptea / transpirații nocturne / oboseală la suptul de zi / apneea sugarului (oprirea respirației cu scăderea saturației în oxigen) / insuficiența creșterii / aspect general de sugar apatic și capricios, căruia ”nu-i merge bine”.
1-3 ani (copilul mic):
Noaptea: respirație zgomotoasă și sforăit nocturn anormal de tare / somn agitat, cu frecvente treziri nocturne / spasmul hohotului de plâns / pavor nocturn (sperietura nocturnă) / transpirații nocturne datorite efortului respirator / apnee în somn.
Ziua: agitație diurnă cu tulburări de comportament și crize de furie / aspect de copil obosit și iritat cu crize nejustificate de furie și capricii, morocănos și hipersensibil…/voce nazonată (” vorbit pe nas”) cu respirație pe gură atât ziua cât și noaptea, evident înafara unui episod de infecție sau alergie respiratorie / apetit capricios și insuficiența creșterii.
3-7 ani (preșcolarul):
Noaptea:  sforăitul zgomotos nocturn / respirația diurnă pe gură / agitație cu mișcări ale picioarelor și tresăriri în somn / pavor nocturn (”sperietura nocturnă” ) persistent și după 4 ani / poziții anormale de dormit / treziri nocturne frecvente / transpirații în somn / enurezis nocturn /
Ziua: se trezește și se mobilizează foarte greu dimineața / e confuz și agitat, cu crize de furie și agresivitate datorate oboselii cronice / hiperreactivitate emoțională cu plâns nejustificat / capricii alimentare și de apetit cu insuficiența creșterii.
7-14 ani (școlarul):
Ziua:  predomină impactul negativ asupra capacităților școlare de învățare: neatenție și confuzie mentală cu incapacitate de concentrare / copil foarte greu de trezit dimineața, care nu vrea să meargă la școală / peste 70% au somnolență și oboseală nefirească în timpul zilei / agresivitate și ”nervi” / copil trist și prost dispus cu energie și disponibilitate de joacă scăzută / apetit capricios și uneori insuficiența creșterii sau pubertate întârziată ( prin scăderea secreției de hormon de creștere în somn) / dureri de cap constante, cel mai frecvent matinale.
Noaptea: poziție anormală de dormit / somn agitat cu treziri frecvente / sforăit și vorbit în somn / bruxism (scrâșnit din dinți) / mișcări ale mâinilor și picioarelor cu tresăriri / 41% au enurezis nocturn ( ”pipi în pat noaptea”).

Menționez că la unii copii preșcolari și școlari, oboseala cronică indusă de odihna insuficientă poate mima o formă ușoară de ADHD: deficit de atenție și stări de proastă dispoziție; hiperactivitatea și agitația motorie; plâns, hipersensibilitate și iritabilitate nejustificată, etc. Multe din ”crizele de furie” ale copilului mic pot fi cauzate de tulburările de somn și oboseala cronică și nu de o afecțiune psihică.
Apelați cu încredere la medicul specialist pediatru pentru orice comportament disarmonic repetitiv, pe care copilul vostru, mare sau mic, îl are ziua și noaptea. Pentru că, uneori, diagnosticul diferențial dintre micile și banalele probleme cu somnul și manifestările patologice este greu de făcut, devine esențială colaborarea medicului cu voi, părinții, în supravegherea somnului și în stabilirea legăturilor cauză-efect.
Din ce motive apar aceste situații și cum le putem corecta?
Cum evaluez, eu, ca părinte dacă copilul meu se odihnește suficient?
Ce trebuie făcut în caz că apar semnele clinice și simptomele enumerate mai sus?
Vă invit să răspundem împreună acestor întrebări și neliniști părintești în articolul viitor.

Va urma

Articole similare

poza-15-mai-2016

NE VACCINĂM COPILUL ANTIGRIPAL? DA sau NU?!

Data publicarii: 2020-10-25 Publicat in Categorie: Opiniile unui pediatru
cabinet-pediatrie-18

HALOTERAPIA ÎN PEDIATRIE

Data publicarii: 2020-02-20 Publicat in Categorie: Opiniile unui pediatru

Medic Primar interne - PEDIATRIE

Ambulatoriu de specialitate

Lămurim ce e neclar! Dărâmăm ” mituri populare” despre sănătate și boală la copil! Discutăm despre prevenirea bolii, semne de alarmă și agravare , imunitate, sensibilități familiale.

Detalii