CARACTERISTICILE APETITULUI LA DIFERITE VÂRSTE

Nu uita! Pediatrul este singurul nutriționist al copilului tău!

CARACTERISTICILE APETITULUI LA DIFERITE VÂRSTE

CARACTERISTICILE APETITULUI LA DIFERITE VÂRSTE

poza-09-oct-2017

Tulburările precoce de apetit ale sugarului pot fi induse încă din viața intrauterină prin stres emoțional negativ prelungit al mamei în timpul sarcinii.

Lipsa cronică de apetit a micului sugar considerat sănătos (0-3 luni), precum și dificultățile în alimentare, pot avea rădăcini adânci, încă din perioada intrauterină. Anxietatea și stresul emoțional prelungit ale mamei în sarcină, pot interfera creșterea și dezvoltarea ulterioară a copilului ei; pot determina predispoziția spre boli psihosomatice sau tulburări de alimentație la sugar. Cum?!  Fizic vorbind, mama și copilul din burta ei nu împart același trup, creier sau același sistem digestiv, dar împart… cu drag, aceleași simțăminte și emoții. Vi se pare neverosimil? Iată explicația: gândul mamei, inițiat în cortex, se transmite hipotalamusului ei care-l traduce în emoție sau sentiment,cu participarea sistemului nervos autonom (ANS) și cu secreție concomitentă de neurohormoni care ajung la copilul ei și îi declanșează emoții similare. Aceste legături neurohormonale sunt extrem de importante în dialogul  complex mamă-bebe nenăscut încă. De aici rezultă că hipotalamusul imatur al copilului intrauterin este extrem de vulnerabil la emoțiile mamei și poate determina în timp modificări de personalitate dar și de comportament alimentar (dereglarea balanței foame/sațietate).

N.B. Aceste cercetări fascinante legate de conexiunea mamă- făt în timpul sarcinii sunt foarte recente. Ele sunt bazate pe dovezi științifice incontestabile, despre care vă voi scrie câteva articole de informare cât de curând. Implicațiile sunt fantastice!

SUGARUL

Fiecare proaspătă mamă, fericită „posesoare” de bebeluș, e îngrijorată în legătură cu alimentația și vrea informații concrete despre acest subiect. E firesc: copilul ei e foarte mic și ei îi este frică să nu greșească.

 N.B. Și după naștere, stresul și depresia mamei influențează extrem de negativ apetitul și comportamentul sugarului ei la masă, fie că este alăptat la sân sau primește diversificare.

Dar, noi toți uităm că organismul sugarului e foarte inteligent. Știe exact de ce anume are nevoie pentru creștere. Preferințele lui alimentare răspund mai mult nevoilor organice și mai puțin poftelor, adică plăcerii psihologice de a mânca. Știe ce e bine să mănânce și cât. Știe când trebuie să mănânce, când e obosit și trebuie să doarmă, ș.a.m.d.

La sugar e mai simplu! El pur și simplu mănâncă la ore fixe, în principiu ce-i dăm noi, uneori mai mult, alteori mai puțin. Ca urmare nu vreau să vă plictisesc cu teorii! Vreau doar să vă comunic câteva aspecte pe care mai puțină lume le știe:

La bebelușul peste 6 luni, care primește alimentație diversificată, stimularea poftei de mâncare se face indirect, prin furnizarea tuturor elementelor pentru o bună digestie: ”hrană vie” cu pro- și prebiotice, enzime, inclusiv vitaminele și mineralele ce cresc apetitul (zinc, complexul B, vit C), toate obținute evident numai din alimente (gălbenuș, carne roșie, ficat pui, cereale integrale, citrice, fructe, legume), etc.

La 7-8 luni, 96% din sugari pot apuca alimentele cu mâna, iar 77% pot fi alimentați ușor cu lingurița. La această vârstă, pofta de mâncare aproape că lipsește, iar mâncatul se împletește strâns cu cunoașterea și jocul cu alimentele. Așa trebuie să fie! Aveți răbdare, pentru că masa poate dura mai mult! Lăsați-i micului vostru sugar plăcerea să experimenteze gustul, textura și savoarea alimentelor noi.

După 9 luni, autoalimentația(self feeding-ul) întâmpină 4 mari bariere pe care voi, părinții, trebuie să le depășiți:

  • timpul lung necesar implementării noului obicei de hrănire, având drept consecință nerăbdare, grabă și iritare din partea părinților;
  • neplăcerea de a strânge mizeria făcută de sugarul care învață să se hrănească singur;
  • lipsa voastră de încredere în abilitatea sugarului de a se autoalimenta și frica de înec cu alimente;
  • frica de a înfometa sugarul, cu toate consecințele ce rezultă de aici.

Alt aspect: novofobia alimentară (refuzul alimentelor noi introduse în timpul diversificării alimentației după 6 luni). Ea poate fi ușor confundată cu lipsa de apetit, dar reprezintă cu totul alt aspect! Dacă sugarul vostru prezintă novofobie alimentară cel mai important lucru este să nu intrați în panică și să nu forțați, fiindcă nu o să rezolvați nimic. Apelați pediatrul, pentru a căuta împreună cu el metodele de diversificare eficiente pentru copilul vostru.

Alt aspect: Nu hrăniți sugarul cu alimente nepotrivite pentru vârstă, pe motiv că poftește! Sugarul care se uită la cei mari care mănâncă ceva, nu poftește alimentul respectiv, ci este doar curios. Este o curiozitate ce nu are legătură directă cu apetitul. Adulții poftesc ceea ce nu au mai mâncat niciodată pentru că sunt mult mai dispuși să experimenteze, dar sugarii și copiii mici nu poftesc decât ceea ce au mai mâncat și le-a plăcut.

Mesajul meu:

Toate mamele de sugar țin jurnal alimentar! Absolut toate! Doar că nu-i spun așa.Toate mamele sunt preocupate de o alimentație corectă și sănătoasă pentru această vârstă. Rata de adresare către specialistul pediatru este foarte mare. Deci, o mamă îngrijită, cu cunoștințe corecte despre diversificare, rar face greșeli în alimentarea sugarul ei. Dacă copilul crește bine, e vioi și sănătos, are tranzit intestinal normal, restul practic nu mai contează! Cantitățile, forma de administrare (pasat, lichid sau semisolid), folosirea linguriței sau căniței…sunt elemente secundare, care trebuie doar să vă preocupe, nu să vă streseze!

…………………………………………

COPILUL MIC DE GRĂDINIȚĂ

După 1 an, copilul se află într-un stadiu de dezvoltare calitativ complet diferit față de sugar. Componenta psihologică a plăcerii de a mânca crește, apar preferințe și capricii alimentare, iar ”vocea interioară” a nevoilor organice scade. El începe să aibă capacitatea de a comunica verbal cu membrii familiei și cu anturajul , cercetează totul pe cont propriu, face alegeri. Pe de altă parte se perfecționează digestia și metabolismul, iar dentiția temporară (”de lapte”) este completă. Toate aceste achiziții diversifică reacțiile copilului față de alimentație.

Și acum hai să exemplificăm împreună câteva comportamente mai des întâlnite de copii mici sănătoși și …mofturoși:

  • Prima îngrijorare! ”Copilul meu de 1 an nu mai mănâncă la fel!!!”...

Mulți părinți interpretează acest aspect fiziologic și normal ca scădere a poftei de mâncare. Nu e adevărat! După vârsta de 1 an, ritmul de creștere scade de aproape 5 ori, deci și cantitatea de nutrimente ingerate/zi trebuie să scadă. Acesta este motivul!

  • A doua mare îngrijorare! ...”Nu mai vrea lapte…sau legume, sau carne, sau fructe… sau face fixație pe anumite alimente preferate pe care, desigur, le mănâncă cu poftă și nu mai vrea nimic altceva”…

Refuzul alimentației, capriciile și mofturile încep în jurul vârstei de 2 ani (perioada negativismului psihologic), când are loc prima delimitare a personalității. Refuzul alimentării poate fi semn de săturare sau… nu. Adevărul este că, în general, un copil preșcolar căruia i se dă suficientă iubire și atenție părintească, cu activitate fizică zilnică (mai ales în aer liber), cu obiceiuri alimentare sănătoase și un regim de viață ordonat, nu prea manifestă capricii la masă.

  • Alt aspect: Nu același lucru se poate spune despre un copil ținut mult timp în casă, plictisit și sâcâit, sub supravegherea unei persoane în vârstă, care-l răsfață ”ca să stea liniștit” cu tot felul de gustări cu valoare nutritivă mică și calorii multe; copil cu regim de viață pliat pe cel al adulților, cu ora de culcare către miezul nopții, care face periodic câte o criză de isterie pur și simplu din surplus de energie….Recunoașteți micul personaj?! Este cel cu care vine mama la doctor spunând că: ”Nu mănâncă nimic!”… și are capricii și comportamente alimentare care o nemulțumesc profund. Pe bună dreptate!

Sfatul meu: Schimbați radical regimul de activitate al copilului și pofta de mâncare va apărea și ea, odată cu pofta de viață!

Copiii mici se plictisesc repede de actul mâncatului, imediat ce apare senzația de sațietate…care poate fi fals indusă și de apă, lichide dulci sau fructe. Senzația de sațietate la copilul mic poate fi înșelătoare, pentru că ține mai mult de psihologie nu de instinct.

Apetitul mai depinde de ”preocupările” de moment ale copilului (Ex: când copilul este distras de la activități care-i plac pentru actul mâncării, de obicei se enervează și protestează prin refuz sau mâncat în silă, cu mofturi). Destul de frecvent , între 1-4 ani, copiii au perioade în care își pierd interesul față de alimentație în favoarea altor ocupații , pe care încep să le considere mult mai interesante. Părinții trebuie să recunoască aceste capricii și să nu insiste mai mult decât se cuvine asupra actului mâncării sau comportamentului inadecvat la masă. Dați-i de mâncare și gata! Altfel riscați să creați relații stresante între voi și copii, care se pot solda în timp cu tulburări severe de alimentație.

Alți părinți încearcă să trezească interesul copiiilor lor foarte mici pentru hrana corectă prin explicații științifice legate de aportul nutritiv și de beneficiile pe care alimentele le furnizează. ”Auzi ce zice Dna Doctor?! Trebuie să mănânci fructe, ca să fii sănătos!”… Este prea complicat și neinteresant! Pur și simplu copilul nu înțelege despre ce vorbiți! Sincer, la 5-6 ani puțin îi pasă lui de știința nutriției, sănătate, responsabilitatea unei creșterii armonioase, etc. Astea sunt griji părintești. Pentru copil, toate aceste lucruri se petrec firesc, de la sine și nu au nevoie să fie conștientizate. Vedeți cumva vreun preșcolar interesat de nutriție? Aveți milă și nu-l mai chinuiți cu educația pentru o alimentație sănătoasă la vârste așa mici!

Copilul mic sau mare integrat într-o colectivitate

Este vorba despre copilul care mănâncă aproape toate mesele fără controlul părinților. Există grădinițe care nu afișează meniul zilnic; există școli unde nimeni nu se preocupă  dacă copilul a mâncat destul, dacă i-a plăcut sau nu mâncarea. Există copii care, obosiți fiind când ajung acasă, nu prea mai mănâncă nimic. Toate aceste aspecte provoacă îngrijorarea părinților, pe drept cuvânt.

Acestea sunt foarte adevărate dar, totuși, fără o anchetă alimentară minuțioasă, este inutil să vă îngrijorați. Sfatul meu: studiați comportamentul alimentar pe o perioadă mai lungă, măsurați și cântăriți copilul, apoi trageți concluzii și apelați pediatrul.

După 6 ani, copilul sănătos, fără nevoi speciale, intră în perioada de aur a copilăriei când creșterea se desfășoară armonios și uniform, fără pusee, ajungându-se ca, în perioada de aur a copilăriei, să existe un ritm constant de dezvoltare generală, perfect asigurat de o alimentație normală și echilibrată.

Este foarte normal ca un copil mai mare, de 7-8 ani să vină la masă când este chemat, să fie drăguț cu celelalte persoane de la masă, să se abțină a critica bucatele, să fie manierat, corespunzător vârstei, în timp ce mănâncă. Este foarte frumos ca părinții săi să țină cont de preferințele lui culinare, dar acestea nu trebuie să devină lege și pentru restul familiei.

De la 9-10 ani, lucrurile se schimbă: o să observați că, din dorința de a-i copia pe părinți și a le fi pe plac, devine interesat de tot ce ține de viața de adult. Acum e momentul propice de educație pentru sănătate, experiențe culinare și bune maniere la masă. Copilul mare de școală generală este influențat major de obiceiurile familiale, culturale și etnice, de comportamentul și atmosfera din timpul mesei, de relația adulților cu mâncarea, de strategiile pe care aceștia le folosesc în promovarea alimentației sănătoase la copilul lor. Acum este momentul! Acționați și implementați ritualuri sănătoase pe care copilul vostru le va respecta toată viața. Acum e momentul pentru sloganul: ”Mănâncă sănătos! Mănâncă frumos!”

Vă doresc succes și vă aștept să schimbăm impresii, pentru că, mai ales în acest domeniu, am multe de învățat de la voi, părinți, bunici, educatori și aparținători, toți colaboratori cu scop unic: sănătatea și devoltarea armonioasă a copiiilor noștri.

Vă invit la lectura următoarelor mele articole pe aceeași temă: ”Cum evaluăm apetitul?” , ” Caracteristicile apetitului la diferite vârste (sugar și copilul mic, copilul de grădiniță și școlarul)”, ” Adolescentul și relația lui cu alimentația”, ”Greșeli de abordare a copilului inapetent”, ”Cum stimulăm pofta de mâncare la copil (mici secrete)”.

Va urma

 

 

 

Articole similare

educatie-medicala-pediatru-sibiu-06

TULBURĂRILE DE SOMN LA COPIL 2 CAUZE ȘI TRATAMENT

Data publicarii: 2019-05-06 Publicat in Categorie: Opiniile unui pediatru
educatie-medicala-pediatru-sibiu-09

TULBURĂRILE DE SOMN LA COPIL 1. SEMNE ȘI SIMPTOME

Data publicarii: 2019-03-14 Publicat in Categorie: Opiniile unui pediatru
poza-13-oct-2017

ASLO – ACEASTĂ ANALIZĂ ”DE SPERIAT”

Data publicarii: 2017-12-05 Publicat in Categorie: Opiniile unui pediatru
poza-22-oct-2017

GREȘELI DE ABORDARE A COPILULUI INAPETENT

Data publicarii: 2017-11-09 Publicat in Categorie: Opiniile unui pediatru

Medic Primar interne - PEDIATRIE

Ambulatoriu de specialitate

Lămurim ce e neclar! Dărâmăm ” mituri populare” despre sănătate și boală la copil! Discutăm despre prevenirea bolii, semne de alarmă și agravare , imunitate, sensibilități familiale.

Detalii