COPILUL MIC DE GRĂDINIȚĂ

După 1 an, copilul se află într-un stadiu de dezvoltare calitativ complet diferit față de sugar. Componenta psihologică a plăcerii de a mânca crește, apar preferințe și capricii alimentare, iar ”vocea interioară” a nevoilor organice scade. El începe să aibă capacitatea de a comunica verbal cu membrii familiei și cu anturajul , cercetează totul pe cont propriu, face alegeri. Pe de altă parte se perfecționează digestia și metabolismul, iar dentiția temporară (”de lapte”) este completă. Toate aceste achiziții diversifică reacțiile copilului față de alimentație.

Și acum hai să exemplificăm împreună câteva comportamente mai des întâlnite de copii mici sănătoși și …mofturoși:

• Prima îngrijorare! …”Copilul meu de 1 an nu mai mănâncă la fel!!!”...

Mulți părinți interpretează acest aspect fiziologic și normal ca scădere a poftei de mâncare. Nu e adevărat! După vârsta de 1 an, ritmul de creștere scade de aproape 5 ori, deci și cantitatea de nutrimente ingerate/zi trebuie să scadă. Acesta este motivul!

• A doua mare îngrijorare! ...”Nu mai vrea lapte…sau legume, sau carne, sau fructe… sau face fixație pe anumite alimente preferate pe care, desigur, le mănâncă cu poftă și nu mai vrea nimic altceva”…

Refuzul alimentației, capriciile și mofturile încep în jurul vârstei de 2 ani (perioada negativismului psihologic), când are loc prima delimitare a personalității. Refuzul alimentării poate fi semn de săturare sau… nu. Adevărul este că, în general, un copil preșcolar căruia i se dă suficientă iubire și atenție părintească, cu activitate fizică zilnică (mai ales în aer liber), cu obiceiuri alimentare sănătoase și un regim de viață ordonat, nu prea manifestă capricii la masă.

• Alt aspect: Nu același lucru se poate spune despre un copil ținut mult timp în casă, plictisit și sâcâit, sub supravegherea unei persoane în vârstă, care-l răsfață ”ca să stea liniștit” cu tot felul de gustări cu valoare nutritivă mică și calorii multe; copil cu regim de viață pliat pe cel al adulților, cu ora de culcare către miezul nopții, care face periodic câte o criză de isterie pur și simplu din surplus de energie….Recunoașteți micul personaj?! Este cel cu care vine mama la doctor spunând că: ”Nu mănâncă nimic!”… și are capricii și comportamente alimentare care o nemulțumesc profund. Pe bună dreptate!

Sfatul meu: Schimbați radical regimul de activitate al copilului și pofta de mâncare va apărea și ea, odată cu pofta de viață!

Copiii mici se plictisesc repede de actul mâncatului, imediat ce apare senzația de sațietate…care poate fi fals indusă și de apă, lichide dulci sau fructe. Senzația de sațietate la copilul mic poate fi înșelătoare, pentru că ține mai mult de psihologie nu de instinct.

Apetitul mai depinde de ”preocupările” de moment ale copilului (Ex: când copilul este distras de la activități care-i plac pentru actul mâncării, de obicei se enervează și protestează prin refuz sau mâncat în silă, cu mofturi). Destul de frecvent , între 1-4 ani, copiii au perioade în care își pierd interesul față de alimentație în favoarea altor ocupații , pe care încep să le considere mult mai interesante. Părinții trebuie să recunoască aceste capricii și să nu insiste mai mult decât se cuvine asupra actului mâncării sau comportamentului inadecvat la masă. Dați-i de mâncare și gata! Altfel riscați să creați relații stresante între voi și copii, care se pot solda în timp cu tulburări severe de alimentație.

Alți părinți încearcă să trezească interesul copiiilor lor foarte mici pentru hrana corectă prin explicații științifice legate de aportul nutritiv și de beneficiile pe care alimentele le furnizează. ”Auzi ce zice Dna Doctor?! Trebuie să mănânci fructe, ca să fii sănătos!”… Este prea complicat și neinteresant! Pur și simplu copilul nu înțelege despre ce vorbiți! Sincer, la 5-6 ani puțin îi pasă lui de știința nutriției, sănătate, responsabilitatea unei creșterii armonioase, etc. Astea sunt griji părintești. Pentru copil, toate aceste lucruri se petrec firesc, de la sine și nu au nevoie să fie conștientizate. Vedeți cumva vreun preșcolar interesat de nutriție? Aveți milă și nu-l mai chinuiți cu educația pentru o alimentație sănătoasă la vârste așa mici!

Copilul mic sau mare integrat într-o colectivitate

Este vorba despre copilul care mănâncă aproape toate mesele fără controlul părinților. Există grădinițe care nu afișează meniul zilnic; există școli unde nimeni nu se preocupă  dacă copilul a mâncat destul, dacă i-a plăcut sau nu mâncarea. Există copii care, obosiți fiind când ajung acasă, nu prea mai mănâncă nimic. Toate aceste aspecte provoacă îngrijorarea părinților, pe drept cuvânt.

Acestea sunt foarte adevărate dar, totuși, fără o anchetă alimentară minuțioasă, este inutil să vă îngrijorați. Sfatul meu: studiați comportamentul alimentar pe o perioadă mai lungă, măsurați și cântăriți copilul, apoi trageți concluzii și apelați pediatrul.

După 6 ani, copilul sănătos, fără nevoi speciale, intră în perioada de aur a copilăriei când creșterea se desfășoară armonios și uniform, fără pusee, ajungându-se ca, în perioada de aur a copilăriei, să existe un ritm constant de dezvoltare generală, perfect asigurat de o alimentație normală și echilibrată.

Este foarte normal ca un copil mai mare, de 7-8 ani să vină la masă când este chemat, să fie drăguț cu celelalte persoane de la masă, să se abțină a critica bucatele, să fie manierat, corespunzător vârstei, în timp ce mănâncă. Este foarte frumos ca părinții săi să țină cont de preferințele lui culinare, dar acestea nu trebuie să devină lege și pentru restul familiei.

De la 9-10 ani, lucrurile se schimbă: o să observați că, din dorința de a-i copia pe părinți și a le fi pe plac, devine interesat de tot ce ține de viața de adult. Acum e momentul propice de educație pentru sănătate, experiențe culinare și bune maniere la masă. Copilul mare de școală generală este influențat major de obiceiurile familiale, culturale și etnice, de comportamentul și atmosfera din timpul mesei, de relația adulților cu mâncarea, de strategiile pe care aceștia le folosesc în promovarea alimentației sănătoase la copilul lor. Acum este momentul! Acționați și implementați ritualuri sănătoase pe care copilul vostru le va respecta toată viața. Acum e momentul pentru sloganul: ”Mănâncă sănătos! Mănâncă frumos!”

Vă doresc succes și vă aștept să schimbăm impresii, pentru că, mai ales în acest domeniu, am multe de învățat de la voi, părinți, bunici, educatori și aparținători, toți colaboratori cu scop unic: sănătatea și devoltarea armonioasă a copiiilor noștri.

Vă invit la lectura următoarelor mele articole pe aceeași temă: ”Cum evaluăm apetitul?” , ” Caracteristicile apetitului la diferite vârste (sugar și copilul mic, copilul de grădiniță și școlarul)”, ” Adolescentul și relația lui cu alimentația”, ”Greșeli de abordare a copilului inapetent”, ”Cum stimulăm pofta de mâncare la copil (mici secrete)”.

Va urma