”VITAMINA SOARELUI”

”Educația îți crește abilitatea de a discerne. Învață ca să știi!”

”VITAMINA SOARELUI”

”VITAMINA SOARELUI”

poza-07-mai-2016

Cine este ea?! Este VITAMINA D, cea mai cunoscută și folosită vitamină a copilăriei nostre.

Dacă osul ar fi o casă, atunci vitamina D este ingredientul ce leagă toate ”cărămizile” la un loc (calciu, fosfor, magneziu, oligoelementele rare, șamd). Doar o proporție armonioasă și echilibrată între toate aceste componente, permite formarea unui os sănătos.

În România, după cum bine ştiţi, pentru o dezvoltare normală a copilului vostru, este necesară suplimentarea de vitamină D, pe toată perioada copilăriei, după o schemă anuală generală, aprobată de Ministerul Sănătății şi ajustată de medicul pediatru, funcţie de nevoile particulare de creștere ale fiecărui copil, în parte.

Vitamina D e hormon? Nu, nu-i hormon!. E modulator, catalizator, reglator al activității unor hormoni.

Cum se dă? Cui îi trebuie?

M-am tot gândit dacă să vă ”plictisesc”… sau nu, cu expunerea mecanismelor de producere și consum ale vitaminei D, în organismul copilului vostru. Și am ajuns la concluzia că e bine să vă expun, cât pot eu de concis, tabloul medical complet. De ce?! Pentru a explica mai bine de ce dăm. Pentru ca voi, părinții, să înțelegeți cu argumente științifice, ceea ce trebuie făcut. Pentru că e chiar foarte important. De asta! Deci...

 Ce știe toată lumea!

 Vitamina D are doi compuşi mai importanţi şi mai cunoscuţi vitamina D2 ( ergocalciferol) și vitamina D3 (colecalciferol), cel mai activ compus de vit D la om.

Sursele de producere:

Sursa internă – prin sinteză în piele, în prezenţa razelor solare UV, în general suficientă în zonele calde şi însorite, dar insuficientă în perioadele de creștere accelerată și în zonele de climă temperată și rece.

Atenție!  Folosirea cremelor de protecţie solară (foarte bune pentru protejarea pielii) limitează pătrunderea razelor UV în piele și limitează  sinteza de vitamină D. Ca urmare, sursa solară devine  insuficientă pentru prevenirea rahitismului.

Sursa alimentară:  principala sursă de vitamină D în zonele noastre de climă temperată, în care expunerea la soare este limitată la un singur sezon cald pe an. Iată câteva repere:

  • Laptele de mamă (cea mai importantă sursă la sugar) conține o cantitate mică de vitamină D ( 6-8 UI/100ml) dar cu biodisponibilitate mare, cu raport optim de minerale necesare construcţiei osoase; cantitatea de vitamină D furnizată bebelușului depinde foarte mult de starea de sănătate a mamei și foarte puțin de alimentaţia ei.
  • Laptele de vacă conține cantități similare de vitamină D cu laptele de mamă (3-6 UI/100 ml), dar biodisponibilitate mică, cu raport disproporţionat de minerale și cu mare potențial alergen sau de intoleranță la copilul mic.
  • Praful de cacao și ciocolata neagră ( 3000UI/100 gr), se pot da copilului după 1 1/2 ani, cu prudență.
  • Uleiul de pește este cel mai complet aliment conținător de vitamină D (1200-4000UI/100 gr); se dă dozat, la sfat medical.
  • Gălbenușul de ou (300 UI/100 gr), ficatul de viţel/ pasăre (100-150 UI/100 gr), peștele gras, conțin cantități mai mari de vitamină D. Untul(60 UI/100 gr)e util încă din period de diversificare a alimentației la sugar.
  • Semințele, ciupercile, algele marine (alimente care se pot da doar copilului mai mare), precum și legumele, fructele și uleiurile vegetale, conțin cantități neînsemnate de vitamină D.

Concluzie: Fără aport exogen direct de vitamină D, alimentația sugarului și copilului este extrem de săracă în vit D și nu acoperă nevoile de creștere.

Absorbția vitaminei D:

Vitamina D se absoarbe la nivelul intestinului subţire și se activează în ficat; are şi un ciclu renal de activare şi transport; se elimină pe cale digestivă. Eliminarea ei pe alte căi este considerată patologică. Depozitele de vit D din organism se găsesc în ficat, creier, piele rinichi, glandele suprarenale,organe de unde sunt mai apoi mobilizate, pentru a participa la metabolismul osteoarticular.

Absorbţia vitaminei D este influenţată negativ de diaree şi alte tulburări intestinale ( lipsă de asimilare digestivă);regim hiperglucidic, regim hipolipidic; infecţii repetate; boli cronice hepatice sau renale (pierderi).

 

Concluzie : Nu dați copilului prea multe dulciuri, prea puține grăsimi;nu faceți greșeli alimentare; întrerupeți administrarea vitaminei D pe perioada bolii diareice acute, etc.

Acțiuni principale ale vit D în organism:

Reglează metabolismul fosfocalcic de formare şi mineralizare a osului – asta-i principala funcție și cea mai cunoscută acțiune.

Nu uitați! Sinteza , activarea şi acţiunea eficientă a vitaminei D se asociază cu un aport corespunzător de săruri minerale ( Ca, Mg, Cu, P) și vitamine complementare (C, A, Complex B), cu o bună stare de sănătate a copilului, cu o alimentație corespunzătoare vârstei, cu joaca la aer și soare, indiferent de anotimp.        

 

Necesitățile de vitamina D la copii:

Din ziua 10-14 de viaţă necesarul zilnic este de 400-800 UI/zi în lunile mai-septembrie şi 1200 UI/zi în lunile octombrie-aprilie, neîntrerupt, până la vârsta de 18 luni. După 2 ani se administrează un supliment de 1000-1200 UI/zi în sezonul rece, în fiecare an, până la 6-7 ani.

Calciul trebuie asigurat în cantități de 400-600 mg/zi, sursa fiind în general alimentele  (o cantitate de lapte de 500ml/zi asigură necesarul) .

Ce nu știe chiar toată lumea!

 În cazul copiiilor hrăniți cu preparate de lapte îmbogăţite cu vit D, se ajustează doza.

Nu se administrează vit D în timpul curelor heliomarine, cure de UV, aplicaţii de aparate gipsate, fontanelă anterioară prea mică pentru vârstă, etc.

Expunerea la soare a copilului, în pielea goală, timp de 20 minute /zi furnizează, prin piele, sinteza a 20 000 UI vit D!

Ce nu știe chiar toată lumea, este faptul că, alături de celelalte vitamine, acțiunea vit D este mult mai complexă şi nu se rezumă doar la oase şi muşchi; are legătură şi cu activitatea hormonală ( ea este considerată  de unii autori chiar hormon steroid?!); stimulează înmulţirea și diferențierea celulară (să nu uităm că suntem în plină perioadă de creştere); are legătură cu imunitatea și, mai nou, se conturează tot mai mult rolul vitaminei D în stimularea funcțiilor cerebrale, adică inteligență și echilibru emoțional la copii. Studii recente demonstrează rolul major al vitaminei D și omega 3 în modularea răspunsului alergic la copilul cu wheezing recurent și astm bronșic. În consecință, lipsa sau excesul ei pot determina dereglări la toate aceste nivele.

Situaţiile biologice speciale necesită cantități crescute de vitamine şi minerale, inclusiv și mai ales de vitamină D.

În acest context amintim:

  • Puseele de creştere, care sunt două la număr şi anume: perioada de sugar (o-1ani) şi perioada de pubertate/ adolescenţă ( 12-17 ani), în care are loc o dezvoltare accelerată, pe toate palierele organismului. Dacă aportul de vitamină D este necorespunzător, apare pericolul carențelor vitamino-minerale, cu toate consecințele lui negative.
  • Stările de convalescență după o boală mai severă
  • Efortul fizic intens
  • Bolile şi disfuncţiile de orice fel (mai ales în zona de absorbţie şi activare) influenţează negativ metabolismul vit D Ca urmare, în aceste situații, cantitatea de vitamină D administrată copilului, în perioada de convalescență, se poate chiar tripla pentru a acoperi necesitățile.

Eficiența tratamentului depinde de personalizarea tratamentului; de regimul alimentar echilibrat şi adaptat nevoilor atât la bebe cât şi la mama care alăptează; de starea oaselor şi fontanelei; de administrarea vitaminei D în timpul mesei.

Intoxicaţia cu vit D:

Vitamina D, alături de vitamina A, fac parte din grupul de vitamine cu mare potențial de intoxicație. Ea este destul de rară şi este determinată direct şi implicit de excesul de doză. Deci, atentie la doze (NR DE PICĂTURI). Nu repetaţi doza dacă sugarul a vărsat-o ! Tineţi departe de copil orice substanţă străină care îi poate face rău! Apelați urgent la serviciul UPU dacă suspectați ingerarea de către copil  unei doze prea mari de vitamină D!

Mesajul meu:

Sfatul specialistului pediatru este esențial în probleme de imunitate, alergie, nutriție, carențe de creștere, tulburări funcționale digestive, mici nereguli și atipii la copilul aparent sănătos și absolut obligatoriu în caz de boală, la copilul de orice vârstă.

 

Articole similare

poza-23-oct-2017

STAREA DE PURTĂTOR SĂNĂTOS DE MICROB

Data publicarii: 2018-01-19 Publicat in Categorie: Copilul Sanatos
blog-copilul-sanatos-la-doctor

CUM RECUNOAȘTEM DISBIOZA COPILULUI NOSTRU?!

Data publicarii: 2017-07-06 Publicat in Categorie: Copilul Bolnav, Copilul Sanatos
blog-copilul-sanatos-la-doctor

MICROBIOTA, ACEST ORGAN UITAT AL SĂNĂTĂȚII VOASTRE

Data publicarii: 2017-06-22 Publicat in Categorie: Copilul Sanatos

Medic Primar interne - PEDIATRIE

Ambulatoriu de specialitate

Lămurim ce e neclar! Dărâmăm ” mituri populare” despre sănătate și boală la copil! Discutăm despre prevenirea bolii, semne de alarmă și agravare , imunitate, sensibilități familiale.

Detalii