Job-ul părintelui este să sesizeze, să se informeze, să evalueze situația și să apeleze la pediatru; apoi, în cunoștință de cauză, să aprobe sau nu, tratamentul recomandat.
Prevenția … o chestiune complicată!
Ea se referă la întrebarea ”Ce să facem ca să nu se întâmple?!”
- Se referă la situațiile când prevenire înseamnă și contracararea anumitor sindroame funcționale și sensibilități înnăscute sau dobândite ce se pot transforma ușor în boli.
- Se referă la schimbarea unor obiceiuri și deprinderi dăunătoare ce pot duce la boli și transformarea lor, încet și cu răbdare, fără a bulversa viața copilului și a familiei sale, în ritualuri ce cultivă sănătatea (vezi alimentația/ îmbrăcămintea/igiena corporală).
- Se referă la controlul și igiena mediului (colectivități/spații contaminate/ animale și alți vectori de transmisie a bolilor/anotimp)…mai greu de realizat.
Copilul are voie să răcească !
Teoria igienică spune că, pe principiul ”funcția crează organul”, micile provocări cu care sistemul imunitar al copilului se întâlnește (viroze, bolile copilăriei, etc) întăresc rezistența organismului la boală și cresc reacția de răspuns a sistemului imunitar.
Igiena excesivă, înlăturarea exagerată a secrețiilor corporale ce au rol de apărare a organismului la ”porțile de intrare” (nu există secreții inutile!), crearea permanentă a unui confort ambiental perfect, strică. Măsura în toate, modul natural de abordare, adaptarea copilului la mediul în care trăiește – sunt cheia succesului.
Sfatul pediatrului specialist este esențial în probleme de imunitate, alergie, nutriție, carențe de creștere, tulburări funcționale digestive, mici nereguli și atipii la copilul aparent sănătos, dar absolut obligatoriu în caz de boală, la copilul de orice vârstă.